Sari la conținut

Cimitirul militarilor români de la Smârdan (Vidin)

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cimitirul militarilor români de la Smârdan (Vidin)

Fostul monumentul comemorativ de la Smârdan. Pe soclu se afla zeița Victoria.
LocațieSmârdan, regiunea Vidin, Bulgaria
TipMilitar
Număr de
morminte		Două gropi comune
Un osuar
Număr de
înhumări		286 de militari în gropile comune
Aproximativ 1.000 de militari în osuar
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cimitirul militarilor români de la Smârdan (actual Inovo) este un fost cimitir al militarilor români de pe teritoriul Bulgariei. A fost situat în localitatea Smârdan din regiunea Vidin.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Cimitirul

[modificare | modificare sursă]

La origine, 286 de soldați și ofițerii români care au murit în Războiul de Independență, au fost înmormântați în două gropi comune, la Smârdan. Dintre cele două gropi, una a fost împrejmuită cu un gard din piatră, iar a doua a fost marcată cu un monument care susținea o cruce din marmură, realizat în 1883 de Carol Storck.[1][2]

În perioada Primei Conflagrații Mondiale cimitirul și crucea lui Storck au fost distruse, dar în 1931 monumentul a fost refăcut de către Societatea Culturală Română. În 1960 însă amplasamentul celor două gropi comune nu se mai cunoștea.[1]

Monumentul comemorativ și osuarul

[modificare | modificare sursă]

Conform cu înțelegerilor dintre guvernele român și bulgar, pe teritoriul Bulgariei au fost ridicate mausoleele de la Plevna și Grivița și monumentele de la Rahova și Vidin, prevăzute ca osuare.[3] În 1897 a fost inaugurat în prezența oficialităților și a veteranilor de război români[4] la Smârdan[5][6] peste[A] osuarul celor 1.000 de militari români morți în luptele din regiunea Vidinului, un monument[5][6] de 11 m înălțime[B][7] reprezentat de statuia zeiței Victoria.[5][6]

Acesta, finanțat de Ministerul de Război, era opera lui Karl Storck[C][7][8] și reprezenta o femeie de bronz[D][9] de 2 m înălțime[7] având o coroană de lauri,[5][6] privind spre interiorul Bulgariei. În mâna dreaptă ținea o lumină și în cea stângă o sabie, piciorul drept stătea pe un tun iar cel stâng pe un lanț rupt.[9] Suportul statuii avea o înălțime de 9 m,[7][9] fiind de granit.[7]

Monumente comemorative din cimitirul de la Smârdan
Dedicat soldaților Dedicat ofițerilor
Autor: Carol Storck

Bronzul îi fusese pus la dispoziția lui Storck de Arsenalul Armatei pentru comanda statuilor de la Smârdan și Rahova într-o cantitate de 2093 kg, având ca provenineță tunuri și trofee turcești. După 3 încercări eșuate de turnare a statuilor în curtea unui clopotar, Stork a comandat turnarea statuilor la Viena.[7]

Pe monument se afla următoarea inscripție:[9]

„Dându-vă viața vitejește, v-ați dat viața țării voastre și libertății Bulgariei. România recunoascătoare, nu vă va uita niciodată; ceea ce a fost câștigat prin lupte crâncene trebuie păstrat cu sfințenie. Națiunile care îi răplătesc pe cei care le slujesc cu credință, își asigură viitorul.”

Monumentul a fost distrus[6] într-o noapte[5][10] a anului 1913,[E] pe fondul manifestărilor antiromânești[3] de după intrarea Armatei Române în Bulgaria în timpul celui de-Al doilea Război Balcanic[5][10] și după Pacea de la București,[3] de către naționaliștii bulgari.[F][4]

În amintirea voluntarilor

[modificare | modificare sursă]

În 1905,[11] aromânii au ridicat în apropierea cimitirului un monument dedicat fetiței Marița, voluntară vlahă din zona Timocului, împușcată de soldații Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial și acesta a fost distrus de bulgari, prin dinamitare.[12]

Articol principal: Marița (eroina de la Smârdan).

Perioada actuală

[modificare | modificare sursă]

În 1995, la inițiativa Asociației Vlahilor din Bulgaria, s-a înălțat o cruce de aproximativ 2 m înălțime din fier forjat, pe locul unde s-a aflat zeița Victoria.[5][6][10]

Note

[modificare | modificare sursă]
  • A în apropierea osuarului, după altă sursă[10]
  • B 15 m înălțime, după alte surse[5][6]
  • C operă a lui Fritz Storck , după o altă sursă[13]
  • D din marmură, după alte surse[5][6]
  • E în timpul Primului Război Mondial, după alte surse[7][8]
  • F spre diferență de monumentul de la Smârdan, din cel de la Rahova – deși a fost propus la dinamitare de către armata bulgară, au supraviețuit componentele demontabile. Ca urmare a intervenției militarilor de naționalitate română din Regimentul 36 de la Rahova (Oriahovo), a fost aruncat în aer numai fundamentul, restul pieselor fiind îngropate. Ulterior în deceniul 5 din secolul XX, statuia a fost dezgropată și reinstalată la Rahova.[14]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Cimitirul eroilor români de la Smârdan (Smârdan, Bulgaria); Cimitire militare românești din Bulgaria; once.mapn.ro; accesat la 6 octombrie 2017
  2. ^ Jianu, Flori; Carol Storck -brandul Storck (monumentele din Bellu); 30 aprilie 2017; portalul „Bellu Panteon Național”; [necesită sursă mai bună]; accesat la 8 octombrie 2017
  3. ^ a b c Monumente ale Independenței..., Giurcă & Bordeanu, 2009, p. 219
  4. ^ a b Călătorie în Țara..., Barbu, 2009, p. 98
  5. ^ a b c d e f g h i Surdu-Bob, Vasile; Așezăminte culturale și religioase românești în țările din zona Balcanică; Dacoromania, Nr. 21/2005; accesat la 6 octombrie 2017
  6. ^ a b c d e f g h Monumente ale Independenței..., Giurcă & Bordeanu, 2009, p. 220
  7. ^ a b c d e f g Jianu, Flori; Storck Karl -brandul Storck (monumentele din Bellu) Arhivat în , la Wayback Machine.; 30 aprilie 2017; portalul „Bellu Panteon Național”; [necesită sursă mai bună]; accesat la 8 octombrie 2017
  8. ^ a b Cronica: cărți, conferințe, congrese, expoziții Arhivat în , la Wayback Machine.; Boabe de grâu, An IV, 1933, nr. 3; p. 183; accesat la 8 octombrie 2017
  9. ^ a b c d en Nationalism, heroism..., Hariton, 2010-2011, p. 200
  10. ^ a b c d Călătorie în Țara..., Barbu, 2009, p. 173
  11. ^ Bonțeanu, Teodora; Cultul eroilor militari reflectat în monumentele Războiului de Independență din Regatul României 1877-1918 Arhivat în , la Wayback Machine.; Revista Bistriței, XXII, 2008, pp. 342, 345
  12. ^ Fudulu, Cătălin; Marița din Piatră; 15 august 2008; Ziarul Financiar; accesat la 6 octombrie 2017
  13. ^ en Nationalism, heroism..., Hariton, 2010-2011, p. 199
  14. ^ Țârcovnicu, Emil; Cercetări etnografice la românii dintre Kozlodui și Șiștov; Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XXII, nr. 5–6/2011; București; p. 498; accesat la 6 octombrie 2017

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cimitirul_militarilor_români_de_la_Smârdan_(Vidin)&oldid=16741553