Clavulina
Clavulina | |
---|---|
Clavulina coralloides (laba mâței) | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eucariote |
Regn: | Fungi |
Diviziune: | Basidiomycota |
Clasă: | Agaricomycetes |
Ordin: | Cantharellales |
Familie: | Clavulinaceae |
Gen: | Clavulina J.Schröt. (1888) |
Specia tip | |
Clavulina coralloides (Holmsk.) J.Schröt. (1888) | |
Sinonime | |
| |
Modifică text |
Clavulina (Joseph Schröter, 1888) din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Cantharellales și familia Clavulinaceae,[1][2] este un gen de ciuperci cuprinzând peste 80 de specii (în Europa mult mai puține), cu toate comestibile, ce se dezvoltă preponderent în zone tropicale sau în Oceania.[3] Cele mai multe specii sunt saprofite, unele fiind în plus simbionți ectomicorizali (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Sunt coloniști primari importanți ai deșeului organic forestier, trăiesc în păduri și apar nu rar imediat după o ploaie mai intensivă.[4] Tip de specie este Clavulina coralloides (laba mâței).
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]Numele binomial Clavulina, valabil până în prezent (2020), a fost determinat de micologul german Joseph Schröter în volumul 3 al jurnalului științific Kryptogamen-Flora von Schlesien din 1888.[5] Denumirea Stichoramaria a micologului german Oskar Eberhard Ulbrich (1879-1952) din 1928[6] este acceptată sinonim, dar nu a fost folosită niciodată, fiind astfel neglijabilă.
Morfologie
[modificare | modificare sursă]Speciile se caracterizează prin faptul că au corpuri fructifere extrem de ramificate, imprimate de spori pe exterior. Există însă și soiuri neramificate în formă de măciucă. Ramurile sunt cilindrice sau aplatizate, contondente, ascuțite sau crestate la vârf. De obicei sunt grupate în mănuchiuri și ating o înălțime de aproximativ 10-15 cm. Au o suprafață netedă până ridată și o consistență moale, ceroasă, dar nu fragilă. Coloritul tinde în mod normal între albicios și cenușiu, dar există și specii gălbuie sau liliachii până purpurii.
Sporii albi, aproape sferici sau larg elipsoidali, sunt netezi, cu pereți subțiri, neamiloizi (nu intră în reacție cu iod), hialini (translucizi), fiecare cu câte o picătură mare de ulei în centru sau gutulați. Basidiile cilindrice destul de înguste, cu 4 sterigme mari și puternice care sunt adesea bi-sterigmate (septate secundar). Hifele sunt cu sau fără cleme.
Ciupercile pot fi confundate ușor cu cele ale genului Ramaria care sunt de creștere mai puternică și arată sub microscop doar 2 sterigme.[3][4]
Sistematică
[modificare | modificare sursă]Conform Mycobank și a legăturilor de acolo cu GBIF (Global Biodiversity Information Facility=Fondul de informare a biodiversității globale), genul reprezintă 86 specii care se dezvoltă preponderent în regiuni tropicale, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. În Europa apar doar 16 soiuri (E).[7][8] În detaliu:
|
|
|
|
Speciile genului în imagini (selecție)
[modificare | modificare sursă]-
Clavulina amethystina
-
Clavulina ornatipes
-
Clavulina pakaraimensis
-
Clavulina rugosa
-
Clavulina subrugosa
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Index Fungorum
- ^ Mycobank
- ^ a b E. J. H. Corner: „A monograph of Clavaria and allied genera”, Editura Oxford U.P, Oxford 1950, reeditat în: „Annals of Botany Memoirs”, vol. 1, 1986, p. 1-740
- ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 27, 308-309, ISBN 978-3-440-13447-4
- ^ Joseph Schröter: „Clavulina”, vol. 3, nr. 1 (4), Editura Cramer, Lehre 1888, p. 442
- ^ Eberhard Ulbrich: „Kryptogamenflora für Anfänger”, vol. 1, Editura Julius Springer, Berlin 1928, p. 83
- ^ Index Fungorum
- ^ Mycobank+GBIF
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea speciilor în total)
- Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
- Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
- Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
- Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Materiale media legate de Clavulina la Wikimedia Commons