Sari la conținut

Comuna Negomir, Gorj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Negomir
—  comună  —

Map
Negomir (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°49′53″N 23°10′39″E ({{PAGENAME}}) / 44.83139°N 23.17750°E

Țară România
Județ Gorj

SIRUTA80980

ReședințăNegomir
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Negomir[*]Tudor Oiță[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total53,51 km²

Populație (2021)
 - Total3.370 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal217310

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Negomir este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Artanu, Bohorel, Condeiești, Negomir (reședința), Nucetu, Orzu, Paltinu, Raci, Ursoaia și Valea Racilor.

Comuna Negomir este situată în sud-vestul județului Gorj, în Piemontul Getic (Platforma Jiului), la aproximativ 35 km de municipiul Târgu-Jiu. Străbătut de la nord la sud de pârâul Jilțul Mic, pe o distanță de 22 km, teritoriul administrativ actual al localității se învecinează cu următoarele comune:

De-a lungul timpului, încadrarea ei în unități administrativ-teritoriale mai mari s-a schimbat, localitatea făcând parte din județul Mehedinți, până la 1926, și apoi din județul Gorj, după această dată. În anul 1900, comuna Negomir, parte a județului Mehedinți, se învecina la vest cu Drăgotești și Corobăi, la nord cu Timișeni, atunci având statut de comună, în prezent, fiind sat al comunei Fărcășești, iar la est cu Roșia-Jiu, Fărcășești și Valea cu Apă.

Satele componente (Bohorel, Negomir, Ursoaia, Artanu, Orzu, Paltinu, Valea Racilor, Condeiești, Raci, Nucetu) se distribuie neuniform pe ambele maluri ale pârâului Jilțul Mic și de-a lungul drumului județean 674B. Așezarea satelor componente, de la nord la sud, este următoarea:

  • Negomir, pe malul stâng al Jilțului și de-a lungul drumului județean, în direcția Raci-Borăscu;
  • Ursoaia, de-a lungul drumului județean, în continuarea satului Negomir. Părți ale satului se ramifică spre Dealul Ursoaiei;
  • Biserica din cătunul Toplița, Negomir
    Artanu este așezat atât pe partea dreaptă a Jilțului, având în componență cătunele Valea Casei (sau Valea Cășii) și Valea Artanului, cât și de-a lungul drumului județean (cătunul Ursoița și satul Artanu propriu-zis);
  • Orzu, de-a lungul drumului județean, pe stânga și pe dreapta, dar și în partea stângă a Jilțului, spre comuna Urdari. Datorită acestei configurări, în vechime, după cum se va arăta în prezenta lucrare, satul a fost încorporat comunei Urdarii de Sus. De asemenea, o bună parte din case sunt așezate în partea estică a dealului Turuiaua;
  • Paltinu, în dreapta pârâului Jilț, îmbrăcând o parte a dealului cu același nume, dar și de-a lungul drumului județean;
  • Valea Racilor se întinde pe valea cu aceeași denumire. Datorită orientării sale spre est, în anumite perioade, a făcut parte din comunele Urdarii de Sus și Valea cu Apă;
  • Condeiești, de-a lungul drumului județean, pe partea stângă a Jilțului;
  • Biserica „Sfinții Voievozi” din satul Ursoaia
    Raci, în partea dreaptă a pârâului Jilț, alcătuit din cătunele Bacâți (azi fără locuitori), Brânzănești și Togoiești;
  • Nucetu (locuitorii îi mai spun Strâmba Mică) se întinde în continuarea satului Condeiești, în stânga și în dreapta căii de comunicație menționate, până la granița cu satul Baniu (aparținând comunei Borăscu).

Comuna Negomir este situată pe paralela 44° și 49' latitudine nordică și pe meridianul 23° și 12' longitudine estică.

Căile de comunicație sunt reprezentate de drumul județean 674B și de șoselele comunale de legătură cu celelalte comune. Până în anii '90 ai secolului al XX-lea, exista o cale de comunicație cu Mătăsari (comună), legând de aceasta atât satul Bohorel, cât și Negomirul. Dispariția satului, ca urmare a excavațiilor pentru exploatarea lignitului, a dus și la dispariția acestei artere de comunicație.

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Artanu

În zona unde, din vechime, există cătunul Curtișoara, în apropiere de biserica cu același nume, se ramifică din drumul județean o șosea comunală (DC 61), care face legătura cu Drăgotești.

La hotarul dintre satele Negomir și Ursoaia, traversând pârâul Jilț, s- a construit, din vechime, și s-a modernizat în ultimii ani o șosea care face legătura cu Slăveiul (cătun).

Legătura dintre satele Ursoaia și Corobăi se face prin DC 67, iar legătura dintre Valea Racilor și Fântânele-Urdari se face prin DC 69.

Valea Artanului și Valea Casei sunt legate de drumul județean prin șosele comunale modernizate.

Căi de acces spre satele și cătunele din partea dreaptă a Jilțului sunt și în zona Paltinu, Brânzănești și Togoiești.

Între satele Paltinu și Bolboși, pornind din 674B, s-a amenajat DC 71.

În ultimii ani, toate aceste căi de comunicație au fost modernizate atât prin eforturi bugetare proprii, cât și prin atragerea de fonduri republicane. Se remarcă inițiativa autorităților publice locale care au folosit judicios bugetul comunei, reușind să modernizeze prioritar căile de comunicație cu localitățile Borăscu, Bolboși și Drăgotești, ușurând accesul locuitorilor comunei la bâlciul săptămânal de la Bolboși și la platforma minieră Jilț. Astfel, s-a turnat covor bituminat pe DC 61 (Drăgotești-Negomir) și pe DC 70 (Condeiești-Bolboși).

Folosită din vechime pentru a lega comuna Negomir de comunele Fărcășești și Valea cu Apă, șoseaua ce pornește din drumul județean 674B și traversând dealul Negomirului, ajunge în satul Fărcășești și, de aici, în drumul județean 674B, în anul 2012 intrând într-un vast proces de modernizare, urmând să facă legătura dintre cele două comune și municipiul Tg-Jiu.

Majoritatea drumurilor intercomunale vin din vechime, dar unele dintre ele și-au pierdut importanța, ca urmare a evoluțiilor socio-economice.

Prezentăm situația drumurilor comunei Raci din anul 1889, după cum rezultă dintr-un proces verbal încheiat în 9 iulie 1889, în ședința consiliului comunal:

I. Drumul ce duce de-a lungul comunei spre Borăscu;

II. Drumul vecinal ce duce din șoseaua comunală prin mahalaua Condeiești, către reședința subprefecturii spre comuna Urdarii de Jos;

III. Drumul ce duce din șoseaua comunală, prin mahalaua Togoiești, către comunele Bolboși și Ohaba-Jiu;

IV. Drumul a fost donat de proprietarul lon Lehoveanu locuitorilor, în cătunul Baniu, pentru a merge la vadul de moară și locurile de muncă, în partea dinspre apus, către pădurea proprietate a domniei sale;

V. Drumul ce duce din șoseaua comunală, pe alături cu proprietatea domnului Dumitru Plopșoreanu și ogoarele sătenilor, prin mahalaua Brânzănești, până în drumul care merge către Bolboși;

VI. Drumul ce duce din șoseaua comunală către mahalaua Valea Racilor, ce este situat pe partea dinspre răsărit a comunei;

VII. Drumul ce duce către mahalaua Paltinu, și continuă către comuna Bolboși;

VIII. Drumul ce duce din cătunul Artanu către comuna Bolboși, spre apus, printre proprietățile domnului Nae Hristescu și Ignat Mihale și spre răsărit, printre proprietățile domnului Constantin Iosu și Gheorghe D. Cauc, către comuna Urdarii de Sus;

IX. Drumul ce duce din șoseaua comunală în cătunul Artanu, printre proprietățile domnilor Mihai Schinteie și S. Urdăreanu, care sunt necesare locuitorilor.

În comună sunt și alte drumuri care fac legătura cu localitățile învecinate, dar au o importanță mai mică. În planul de dezvoltare a localității, pe următorii doi ani, au fost incluse în planul de investiții drumul ce urcă din Valea Racilor spre Urdari și drumul ce leagă satul Ursoaia de satul Corobăi.[2]

Ocupația locuitorilor a suferit transformări în ultima jumătate de secol. Multă vreme ocupația principală a locuitorilor fiind creșterea animalelor (ovine, bovine). La aceasta se poate adăuga și cultivarea terenurilor cu porumb, grâu, plante furajere, pomi și viță de vie. După anul 1970 a avut loc o reorientare a forței de muncă spre bazinele carbonifere Rovinari și Jilț inclusiv în cele doua termocentrale de la Rovinari si Turceni. Începând cu anul 1997,o dată cu reducerea extracției de lignit, au avut loc disponibilizări masive ale minerilor navetiști. În prezent, populația ocupată este repartizată în proporție de 96% în sectorul primar (reprezentat de producția vegetală și animală), lipsind în totalitate activitatea secundară. Un procent de 3,2% se afla angajat în sectorul terțiar care îmbracă toate aspectele de prelucrare, valorificare atât a produselor agricole brute cât și a celor industrializate și prelucrate. Comuna Negomir a fost vestită pentru practicarea unor meserii ca cizmărie, dulgherie, tinichigerie, confecționarea lingurilor sculptate din lemn, meserii care au înregistrat un regres vizibil. De asemenea, cojocăria și tăbăcăria nu se mai practică.




Componența etnică a comunei Negomir

     Români (97,77%)

     Alte etnii (0,09%)

     Necunoscută (2,14%)



Componența confesională a comunei Negomir

     Ortodocși (93,5%)

     Penticostali (3,41%)

     Alte religii (0,5%)

     Necunoscută (2,58%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Negomir se ridică la 3.370 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.555 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,77%), iar pentru 2,14% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,5%), cu o minoritate de penticostali (3,41%), iar pentru 2,58% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]




Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Negomir este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Tudor Oiță[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Alianța pentru Unirea Românilor2        
Partidul Național Liberal1        
Uniunea Salvați România1        
Gruescu Ion1