Conștiința după moarte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Śmierć („Moartea”), o pictură din 1902 de Jacek Malczewski

Conștiința după moarte este un subiect adesea discutat în societate și cultură, iar credința într-o formă de viață după moarte constituie un element central în multe religii. Cu toate acestea, cercetările științifice au evidențiat o legătură strânsă între funcțiile fiziologice ale creierului, a căror încetare definește moartea cerebrală, și stările de conștiință.

Neuroștiință[modificare | modificare sursă]

Neuroștiința este un domeniu interdisciplinar vast, care se bazează pe o premisă fundamentală: toate comportamentele și procesele cognitive, care alcătuiesc mintea își au originea în structura și funcția sistemului nervos, mai ales în creier. Din această perspectivă, mintea poate fi considerată ca un ansamblu de operațiuni realizate de creier.[1][2][3][4][5]

Există multe dovezi care susțin acest punct de vedere, cum ar fi:

  • Corelații neuroanatomice: În cadrul neuroimagisticii, oamenii de știință pot folosi diverse metode de neuroimagistică funcțională pentru a măsura un aspect al funcției cerebrale care se corelează cu o anumită stare mentală sau proces.
  • Manipulări experimentale: Studiile corelaționale de neuroimagistică nu pot stabili dacă activitatea neuronală joacă un rol cauzal în apariția proceselor mentale (corelația nu implică cauzalitate), nici dacă activitatea neuronală este necesară sau suficientă pentru ca aceste procese să apară. Identificarea cauzalității și a condițiilor necesare și suficiente necesită o manipulare experimentală explicită a activității respective. Dacă manipularea activității cerebrale modifică conștiința, atunci se poate deduce un rol cauzal pentru acea activitate cerebrală.[6][7] Două dintre cele mai comune tipuri de experimente de manipulare sunt experimentele de pierdere a funcției și de câștig de funcție. Într-un experiment de pierdere a funcției (cunoscut și sub numele de „necesitate”), o parte a sistemului nervos este diminuată sau îndepărtată în încercarea de a determina dacă este necesară pentru ca un anumit proces să aibă loc. În contrast, un experiment de câștig de funcție (cunoscut și sub numele de „suficiență”) implică creșterea unui aspect al sistemului nervos peste nivelul normal.[8] Manipularea activității cerebrale poate fi realizată în mai multe moduri:
Manipularea farmacologică implică utilizarea diverselor medicamente care modifică activitatea neuronală prin interferența cu neurotransmisia, rezultând în schimbări ale percepției, stării de spirit, conștiinței, cogniției și comportamentului. Medicamentele psihoactive sunt clasificate în diferite grupe în funcție de efectele lor farmacologice:
  • Euforizante: Acestea induc sentimente de euforie.
  • Stimulante: Acestea induc îmbunătățiri temporare ale funcțiilor mentale sau fizice.
  • Depresive: Acestea deprimă sau reduc excitarea sau stimularea.
  • Halucinogene: Acestea pot provoca halucinații, anomalii de percepție și alte modificări substanțiale subiective ale gândurilor, emoțiilor și conștiinței.
Stimulările electrice și magnetice folosesc diverse metode și tehnici electrice, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană. Într-o revizuire cuprinzătoare a rezultatelor stimulării electrice a creierului (EBS) obținute în ultimii 100 de ani, neurologii Aslihan Selimbeyoglu și Josef Parvizi au compilat o listă cu numeroase fenomene subiective experiențiale și modificări comportamentale care pot fi cauzate de stimularea electrică a cortexului cerebral sau a nucleelor subcorticale la subiecți umani treji și conștienți.[9]
Manipularea optogenetică implică utilizarea luminii pentru a controla neuronii care au fost sensibilizați genetic la lumină.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Moartea reprezintă sfârșitul permanent al tuturor funcțiilor biologice care susțin viața unui organism. Nu mai este definită doar prin încetarea bătăilor inimii (stop cardiac) și a respirației, deoarece resuscitarea cardiopulmonară (RCP) și defibrilarea promptă pot uneori să le repornească pe ambele. În medicina modernă, atunci când este necesară o definiție clară a momentului morții, medicii și legiștii se bazează de obicei pe conceptul de moarte cerebrală sau moarte biologică pentru a declara o persoană decedată. Moartea cerebrală este definită ca pierderea totală și ireversibilă a funcțiilor creierului, inclusiv a activității involuntare necesare pentru menținerea vieții.[15][16][17][18]

Experiență în apropierea morții (NDE)[modificare | modificare sursă]

O experiență în apropierea morții (NDE) este o experiență personală asociată cu moartea iminentă, care include o varietate de senzații posibile. Unele interpretări din domeniul neuroștiinței sugerează că NDE este o stare halucinatorie provocată de diverși factori neurologici, cum ar fi anoxia cerebrală, hipercarbia, activitatea anormală a lobilor temporali și leziunile cerebrale. Cu toate acestea, natura exactă a acestor experiențe nu este acceptată universal.[19][20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kandel, ER; Schwartz JH; Jessell TM; Siegelbaum SA; Hudspeth AJ. "Principles of Neural Science, Fifth Edition" (2012).
  2. ^ Squire, L. et al. "Fundamental Neuroscience, 4th edition" (2012).
  3. ^ O. Carter Snead⁠(d). "Neuroimaging and the "Complexity" of Capital Punishment" (2007).
  4. ^ Eric R. Kandel, M.D. "A New Intellectual Framework for Psychiatry" (1998).
  5. ^ „Neuroscience Core Concepts: The Essential Principles of Neuroscience”. BrainFacts.org: Explore the Brain and Mind. 
  6. ^ Farah, Martha J.; Murphy, Nancey (februarie 2009). „Neuroscience and the Soul”. Science. 323 (5918): 1168. doi:10.1126/science.323.5918.1168a. PMID 19251609. 
  7. ^ Max Velmans, Susan Schneider. "The Blackwell Companion to Consciousness" (2008). p. 560.
  8. ^ Matt Carter, Jennifer C. Shieh. "Guide to Research Techniques in Neuroscience" (2009).
  9. ^ Selimbeyoglu, Aslihan; Parvizi, J. (). „Electrical stimulation of the human brain: Perceptual and behavioral phenomena reported in the old and new literature”. Frontiers in Human Neuroscience. 4: 46. doi:10.3389/fnhum.2010.00046. PMC 2889679Accesibil gratuit. PMID 20577584. 
  10. ^ "Severe TBI Symptoms"
  11. ^ "Symptoms of Brain Injury"
  12. ^ "Cognitive Development and Aging: A Life Span Perspective"
  13. ^ "Adolescent Brains Are A Work In Progress"
  14. ^ "Blossoming brains"
  15. ^ „Brain death”. Encyclopedia of Death and Dying. Accesat în . 
  16. ^ Young, G Bryan. „Diagnosis of brain death”. UpToDate. Accesat în . 
  17. ^ Goila, A.; Pawar, M. (). „The diagnosis of brain death”. Indian Journal of Critical Care Medicine. 13 (1): 7–11. doi:10.4103/0972-5229.53108. PMC 2772257Accesibil gratuit. PMID 19881172. 
  18. ^ Machado, C. (). „Diagnosis of brain death”. Neurology International. 2 (1): 2. doi:10.4081/ni.2010.e2. PMC 3093212Accesibil gratuit. PMID 21577338. 
  19. ^ Olaf Blanke⁠(d), Sebastian Dieguez. "Leaving Body and Life Behind: Out-of-Body and Near-Death Experience" (2009).
  20. ^ Elizabeth Kübler Ross, Questions and Answers on Death and Dying: A Memoir of Living and Dying, Macmillan, 1976. ISBN: 0-02-567120-0.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]