Concursul Muzical Eurovision 1963 a fost cea de-a opta ediție a Concursului Muzical Eurovision. Franța a câștigat competiția în anul precedent, dar nu a putut găzdui evenimentul din cauza problemelor fianciare. Astfel, concursul a avut loc în Regatul Unit (avea să devină o tradiție ca Regatul Unit să găzduiască evenimentul dacă țara câștigătoare din anul precedent nu poate suporta costurile). Ca și în 1962, 4 țări au totalizat 0 puncte.
Competiția s-a desfășurat la BBC Television Centre din Londra, care s-a deschis în 1960. Două studiouri au fost folosite: unul pentru prezentatoare, Katie Boyle, public și tabela de marcaj, iar celălalt, pentru cântăreți și orchestră. A fost neobișnuit faptul că s-au folosit microfoane cu stative de tip girafă (microfoanele au fost poziționate deasupra interpreților și în afara câmpului vizual al camerelor; astfel, cântăreții au părut că mimează, deși aici nu a fost cazul), în încercarea de a inova aspectul concursului.
Procedura de votare a stârnit controverse. Când Norvegiei i-a venit rândul să-și anunțe voturile, purtătorul de cuvânt nu a folosit procedura corectă (numărul cântecului, urmat de numele țării, apoi numărul de puncte). Katie Boyle i-a cerut să repete rezultatele, dar corespondentul norvegian a rugat-o să revină la sfârșit. Când s-a intrat din nou în legătură directă cu Norvegia, voturile s-au schimbat misterios, Danemarca fiind victorioasă și nu Elveția, dacă s-ar fi luat în considerare primul set de voturi, despre care nu se știe dacă a fost corect sau nu.
Au existat și dubii în legătură cu legăturile directe către jurii, fiindcă vocile lor s-au auzit clar, de parcă ar fi fost în studio, nu distorsionat, cum ar fi în cazul unei conversații telefonice.
De asemenea, Luxemburg a ieșit pe locul 6 în voturile din Monaco, care a acordat un punct și Regatului Unit, și Luxemburgului. Punctul pentru Luxemburg a fost anulat la final, când Katie Boyle a revenit în legătură directă cu purtătorul de cuvânt monegasc.
A fost prima ocazie cu care Danemarca a câștigat și prima oară când Finlanda, Suedia și Norvegia nu au primit niciun punct. Țările de Jos au devenit primul stat care nu a primit niciun punct în doi ani consecutivi.
|
Rezultate
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Regatul Unit
|
28
|
|
3 |
|
|
5 |
|
3 |
3 |
3 |
|
3 |
5 |
2 |
|
1 |
|
Țările de Jos
|
0
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Germania
|
5
|
|
|
|
|
2 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
3 |
|
Austria
|
16
|
4 |
|
|
|
|
|
4 |
1 |
|
|
2 |
|
3 |
2 |
|
|
Norvegia
|
0
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Italia
|
37
|
2 |
1 |
|
|
3 |
|
2 |
5 |
4 |
5 |
|
3 |
|
3 |
5 |
4
|
Finlanda
|
0
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Danemarca
|
42
|
3 |
5 |
2 |
3 |
4 |
2 |
5 |
|
|
3 |
|
|
5 |
5 |
|
5
|
Iugoslavia
|
3
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1 |
2 |
|
|
|
|
Elveția
|
40
|
5 |
|
4 |
5 |
1 |
5 |
|
4 |
|
|
|
4 |
1 |
4 |
4 |
3
|
Franța
|
25
|
|
4 |
1 |
2 |
|
4 |
|
|
5 |
4 |
|
1 |
|
1 |
2 |
1
|
Spania
|
2
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2 |
|
|
|
|
|
|
|
Suedia
|
0
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Belgia
|
4
|
|
|
|
4 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Monaco
|
25
|
1 |
2 |
5 |
1 |
|
3 |
|
|
1 |
1 |
5 |
|
4 |
|
|
2
|
Luxemburg
|
13
|
|
|
3 |
|
|
1 |
1 |
2 |
|
2 |
4 |
|
|
|
|
|
|
|
Regatul Unit - David Jacobs (BBC TV), Michael Aspel (BBC Light Programme)
TȚaările de Jos – Willem Duys (NTS)[2]
Germania - Hanns Joachim Friedrichs (ARD Deutsches Fernsehen)[3]
Austria - Emil Kollpacher (ORF)
Norvegia - Øivind Johnsen (NRK și NRK P1)[4]
Italia - Renato Tagliani (Programma Nazionale)
Finlanda - Aarno Walli (Suomen Televisio)[5]
Danemarca - necunoscut (DR TV)
Iugoslavia - Ljubomir Vukadinović (Televizija Beograd), Gordana Bonetti (Televizija Zagreb), Tomaž Terček (Televizija Ljubljana)
Elvetția - Theodor Haller (TV DRS), Georges Hardy (TSR), Giovanni Bertini (TSI)
Frantța - Pierre Tchernia (RTF)[6]
Spania - Federico Gallo (TVE)[7]
Suedia - Jörgen Cederberg (Sveriges Radio-TV și SR P1)[8]
Belgia - Anton Peters (BRT), Janine Lambotte (RTB)
Monaco - Pierre Tchernia (Télé Monte Carlo)
Luxemburg - Jacques Navadic (Télé-Luxembourg)