Sari la conținut

Constantin al II-lea Brâncoveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin II Brâncoveanu)
Constantin al II-lea Brâncoveanu

Beizadeaua Constantin II Brâncoveanu. Medalion extras din Del Chiaro.[1]
Date personale
Născut1683 Modificați la Wikidata
Decedat (31 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Brâncoveanu[2]
Marica Brâncoveanu[2] Modificați la Wikidata
CopiiConstantin al III-lea Brâncoveanu[2] Modificați la Wikidata

Constantin al II-lea Brâncoveanu (n. 1683 – d. 15/26 august 1714, Constantinopol) a fost primul fiu al boierului (și viitorului domn al Țării Românești) Constantin Brâncoveanu și al soției sale, Marica. S-a născut pe vremea când tatăl lui îndeplinea funcția de spătar.

Beizadeaua Constantin s-a căsătorit la 20 ianuarie 1706 cu Anița, fiica marelui boier moldovean Ion Balș, mariajul făcând parte din politica matrimonială a lui Constantin Brâncoveanu.[3][4] Din căsnicie s-a născut un copil, botezat tot Constantin.

Istoria consemnează puține informații despre el. Împreună cu fratele său Ștefan, a pus la 9 iunie 1699 (pe stil vechi) piatra de temelie a bisericii mari a Mânăstirii Brâncoveni.[3][5] Tot împreună cu Ștefan Brâncoveanu, și cu un alai de boieri, a ieșit la 24 aprilie 1704 în întâmpinarea lordului Paget, sol englez care vizita Bucureștii.[6] La 20 iulie 1713, a ridicat o cruce de piatră în memoria bunicului său, Papa Brâncoveanu.[6] Acest monument, ridicat chiar în locul unde postelnicul Papa Brâncoveanu murise, se găsește la poalele dealului Mitropoliei.[7]

Constantin al II-lea Brâncoveanu a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Istanbul, după mazilirea tatălui său.[8] Cu toții au fost închiși la Edikule; pe lângă caznele la care a fost supus domnul mazilit s-a adăugat că și fiii au fost torturați în fața celor doi părinți.[9] În cele din urmă, pe 15/26 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și ceilalți trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare.

Beizadeaua Constantin era singurul dintre fiii Brâncoveanului care depășise în momentul morții vârsta de 30 de ani. Prin copilul său s-a transmis patronimul Brâncoveanu mai departe.[4] La 20 iunie 1992, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, alături de frații, tatăl și boierul Ianache Văcărescu, fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”.[10] Portrete ale sale s-au păstrat în pictura votivă a bisericii de la Mogoșoaia și a Mânăstirii Hurezi.[11]

  1. ^ Iorga 1930, p. 134.
  2. ^ a b c Genealogics 
  3. ^ a b Chiriță 1932, p. 303.
  4. ^ a b Berindei 1989, p. 276.
  5. ^ Greceanu, Radu logofătul (), Istoria Domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714), Studiu introductiv și ediție critică întocmite de Aurora Ilieș, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 128 
  6. ^ a b Chiriță 1932, p. 304.
  7. ^ Șerban 1969, p. 8.
  8. ^ Giurescu 1946, p. 178.
  9. ^ Xenopol 1932, p. 70.
  10. ^ Liliana Teică (), „Constantin Brâncoveanu, ultimul domn ortodox al Țării Românești”, www.tvr.ro, arhivat din original la , accesat în  
  11. ^ Iorga 1930, p. 132-133.
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin al II-lea Brâncoveanu
  • Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 275–285 
  • Chiriță, Ilie (), „Urmașii lui Brâncoveanu-Vodă”, Arhivele Olteniei, (anul XI) (nr. 63-64): pp. 303–318 [nefuncțională]
  • Giurescu, Constantin C. (), Istoria Românilor. Volumul III, Partea întâi. Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei fanariote (1601-1821), Ediția a doua, revăzută și adăogită, București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă 
  • Iorga, N. (), Domnii Români, După portrete și fresce contemporane adunate și publicate de președintele comisiunii N. Iorga, Sibiiu: Editura și Tiparul Krafft & Drotleff S.A. pentru Arte Grafice, pp. XII–XIII și 130–139 
  • Șerban, Constantin (), Constantin Brîncoveanu, București: Editura Tineretului 
  • Xenopol, A. D. (), Istoria românilor din Dacia Traiană, Volumul VIII: Domnia lui C. Brancovanu (1689-1714), Ediția a III-a, revăzută de autor, îngrijită și ținută la curent de I. Vlădescu, București: Editura «Cartea Românească», pp. 7–76