Constantin Sandu-Aldea
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Constantin Sandu-Aldea | |
 Inginerul Constantin Sandu-Aldea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 14 noiembrie 1874 Tichilești, Brăila, România |
| Decedat | 21 martie 1927, (53 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | inginer agronom, scriitor, prozator |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Lucrări remarcabile | „Călugarenii” |
| Cunoscut pentru | Fondatorul științei ameliorării plantelor în România |
| Premii | Premiul „Neuschotz” |
Modifică date / text  | |
Constantin Sandu-Aldea (n. 14 noiembrie 1874, Tichilești, Brăila – d. 21 martie 1927, București) a fost un inginer agronom român, scriitor și prozator de orientare semănătoristă, membru corespondent (1919) al Academiei Române.[1]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiu de țăran, a făcut studiile agricole la Paris și la Berlin. A fost profesor de agricultură la Școala centrală de agricultură de la Herăstrău.
Ca agronom, este fondatorul științei ameliorării plantelor în România (Ameliorarea plantelor agricole, 1915). A adus și a achiziționat în România diferite soiuri de grâu, pe care le-a cultivat în scop științific. A selecționat cele mai productive soiuri și a studiat soiurile românești „Bălan românesc”, „Uriaș”, „Banat”, „Tisa”, „Azima”. Recurgând la încrucișări cu soiuri străine, a obținut noi variante precum „Bălan/Squarehead”, „Pietroșani/Nonette”, „Arnău/Ghirca”, „Arnău/Turchstan”, etc. Între 1922 și 1925 a creat și hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” și „Sandu-Aldea 224”.
Activitatea literară
[modificare | modificare sursă]Ca scriitor, a debutat cu poezii și note de călătorie, dar s-a afirmat mai ales ca prozator. Personajele nuvelelor (adunate în volumele În urma plugului, 1905; Pe drumul Bărăganului, 1908; Ape mari, 1910; Pe Mărgineanca, 1912 și Călugărenii, 1920) și romanelor sale (Două neamuri, 1906), recrutate din lumea Bărăganului și a bălților Dunării, sunt naturi elementare și aprige, mânate de instincte violente. A tradus din Ibsen, Leonid Andreev, Loti, Sudermann.
Pentru volumul Călugărenii a primit în anul 1921 premiul „Neuschotz” al Academiei Române.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ ***, Mic Dicționar Enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 1972, p. 1579
- ^ Gheorghe Samoilă, Jacob de Neuschotz 1819 - 1888. Viața și faptele în texte și documente, Editura Stef, Iași, 2010, ISBN 978-606-575-023-4, p. 195-199
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999 ISBN 973-27-06967
