Sari la conținut

Constantin Z. Buzdugan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Z. Buzdugan
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Coasta Lupei, Tecuci, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
Galați, România[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*][3] Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
scriitor
traducător
poet
revoluționar
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Social-Democrat al Muncitorilor din Romȃnia[*][2][1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București[1]

Constantin Z. Buzdugan (n. , Coasta Lupei, Nicorești, Tecuci, România – d. , Galați, România) a fost un poet, avocat, gazetar și militant socialist român, cunoscut deoarece a tradus, în 1907, imnul de stânga Internaționala în limba română.[4]

Buzdugan s-a născut pe 3 iulie 1870 în Coasta Lupii, într-o familie de răzeși moldoveni. A absolvit studii primare la Babadag și la Gimnaziul Real din Tulcea, apoi la Colegiul Național „A. T. Laurian” din Botoșani și la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București.[5] A urmat studii universitare la Facultatea de Drept a Universității din București, iar din 1902 a fost avocat în Baroul Covrului.[6]

C. Z. Buzdugan a aderat încă din tinerețe la mișcarea socialistă. A fost, pe rând, prim-redactor al revistei literare Tinerimea unită, apărută într-un singur număr la București (mart./apr. 1890), redactor la ziarul politic social-democrat Lucrătorul din Galați (1892-1893), redactor la revista ieşeană Evenimentul literar (1892), redactor, alături de Theodor Voicu, al publicației literare Revista pentru toţi, apărută la București (1892) și secretar de redacţie la ziarul bucureștean Munca. A făcut parte din comitetul de redacție al Revistei de drept, sociologie și economie politică, apărută în perioada 1898-1904, inițial la Paris, apoi la București. În 1902, Buzdugan înfiinţat alături de Ion C. Frimu, Al. Ionescu și Dumitru Theodor Neculuţă ziarul bucureștean de orientare socialistă România Muncitoare. După ce socialiștii au început colaborarea cu PNL, el a scos la Galaţi, împreună cu Deodat A. Ţăranu şi Mihai Pastia ziarul național liberal Votul universal, fiind o perioadă şi conducătorul ziarului, între 1906-1908.[7] La începutul anilor 19000, C. Z. Buzdugan era unul dintre cei mai cunoscuți socialiști români.[8]

El a făcut parte, alături de Z. Filotti, C. Răşcanu, M. G. Orleanu şi Corneliu Botez, din conducerea ,,Comitetului pentru ajutorarea refugiaţilor”, constituit la 11 oct. 1916.[9]

Buzdugan a scris și poezii creștine, cea mai celebră fiind Clopotele de Paști,[10][11][12] pusă pe muzică de Nicu Alifantis.[13]

Buzdugan a tradus din mai mulți scriitori francezi, printre care Charles Baudelaire, Albert Samain, Victor Hugo, Paul Verlaine, Sully Prudhomme, Alfred de Musset.

În 1913, împreună cu G. Arămescu, Dr. Carnabel şi I. Tohăneanu, a fondat la Galaţi Universitatea Populară, una dintre primele universităţi populare din ţară, numărându-se ani la rând şi printre conferenţiarii acesteia.

El a fost căsătorit cu Eliza Rosiade-Buzdugan, având împreună o fiică, Cornelia Buzdugan-Hașeganu.[14] În casa lor era organizat „Cenaclul artistic literar”. C. Z. Buzdugan s-a aflat și printre inițiatorii ridicării bustului lui Mihai Eminescu la Galați.[15] După decesul soției în 1921, devenind tot mai sigur și își pierde vederea. Pe 21 decembrie 1930, poetul Constantin Z. Buzdugan s-a sinucis.[16]