Sari la conținut

Crișul Alb între Gurahonț și Ineu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Crișul Alb între Gurahonț și Ineu
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția România
Coordonate46°22′11″N 22°06′01″E ({{PAGENAME}}) / 46.3698°N 22.1004°E
Cod Natura 2000ROSAC0294  Modificați la Wikidata

Crișul Alb între Gurahonț și Ineu este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din România întinsă pe o suprafață de 1.193,9 ha, integral pe uscat.

Centrul sitului Crișul Alb între Gurahonț și Ineu este situat la coordonatele 46°22′11″N 22°06′01″E / 46.369828°N 22.100394°E ({{PAGENAME}}).

Situl Crișul Alb între Gurahonț și Ineu a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 2011 pentru a proteja 9 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în mai 2022[1].[2][3]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunile continentală și panonică, aria protejată conține 2 habitate naturale: Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin.[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • amfibieni (1): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)
  • mamifere (1): vidră de râu (Lutra lutra)
  • pești (6): moioagă (Barbus petenyi), țipar (Misgurnus fossilis), porcușor de nisip (Romanogobio kesslerii), porcușor de vad (Romanogobio uranoscopus), porcușor de șes (Romanogobio vladykovi), câră (Sabanejewia balcanica)
  • reptile (1): țestoasa de baltă (Emys orbicularis)
  1. ^ a b Hotarare de Guvern, 685/27.05.2022, Hotărârea Guvernului nr. 685/2022 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor speciale de conservare ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România
  2. ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Crișul Alb între Gurahonț și Ineu”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Crișul Alb între Gurahonț și Ineu”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .