Dedi I al Saxoniei răsăritene
| Dedi I | |
| Margraf de Luzacia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1010[1]  |
| Decedat | octombrie 1075 (65 de ani)[2] |
| Părinți | Dietrich al II-lea de Luzacia[3] Mathilda de Meissen[*][3] |
| Frați și surori | Ida de Wettin[*] Thimo de Wettin Gero de Brehna[*] Frederic I[*] Conrad de Wetten[*] |
| Căsătorit cu | Oda[*] Adela de Louvain[*] (din ) |
| Copii | Henric I al Saxoniei răsăritene[3] Dedi al II-lea de Luzacia[3] Adelaida de Eilenburg[*][3] Conrad[*][3] Agnes[*][3] |
| Ocupație | conducător[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
Modifică date / text  | |
Dedi I sau Dedo I (n. 1010 – d. octombrie 1075), aparținând Casei de Wettin, a fost margraf al Saxoniei răsăritene (numită și Marca de Luzacia) din 1046 și pretendent al titlului de margraf de Meissen din 1069.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Dedi era cel de al doilea fiu al lui Dietrich al II-lea de Wettin și al soției sale, Matilda, fiica margrafului Eckard I de Meissen.
Dedi a moștenit Saxonia răsăriteană de la Odo al II-lea, ultimul membru al dinastiei precedente. Acesta nu avea urmași direcți, iar Dedi I se căsătorise cu Oda, sora acestuia (d. înainte de 1068). Oda era văduva lui Wilhelm al III-lea de Weimar și mama lui Wilhelm de Meissen și a lui Otto I de Meissen, succesiv margrafi de Meissen.
Fiul său vitreg, Otto, a murit în 1067 iar Marca de Meissen a fost preluată de Ekbert I. Dedi s-a căsătorit în 1069 cu Adela de Louvain, văduva lui Otto, și a pretins Marca de Meissen în numele soției sale. Dedi a devenit contestatarul prerogativelor regale în Maca de Meissen. De partea sa a fost contele Adalbert al II-lea de Ballenstedt care a prădat Mănăstirea din Nienburg, o ctitorie a familiei primei soții a lui Dedi. Adela de Louvain l-a sprijinit pe soțul său cu atâta ardoare, încât Lambert de Hersfeld a numit-o saevissima uxor („o soție crudă”). Adalbert de Bremen, unul dintre regenții tânărului rege Henric al IV-lea, a reușit să reziste în fața rebelilor din Turingia menținând pacea în Turingia și Meissen. Dedi s-a mulțumit cu stăpânirea Luzaciei unde a fost succedat de fiul său mai mare, Dedi al II-lea.
Căsătorii și descendenți
[modificare | modificare sursă]Dedi s-a căsătorit prima dată cu Oda, văduva lui Wilhelm al III-lea de Weimar și fiica lui Thietmar, margraf de Luzacia (1015 – 1030). Din această căsătorie au rezultat trei copii:
- Dedi (d. 1069), margraf de Luzacia sub numele Dedi al II-lea;
- Adelaida, căsătorită cu Ernest, margraf al Austriei;
- Agnes, căsătorită cu un conte saxon, Friedrich.
Dedi s-a căsătorit cu în 1068 cu Adela, o nepoată a lui Lambert I de Louvain și văduvă al margrafului Otto I de Meissen. Acesta era fiul primei soții a lui Dedi,Oda, din prima ei căsătorie cu Wilhelm al III-lea de Weimar. Copiii lor au fost:
- Henric (d. 1103), margraf de Meissen și Luzacia, căsătorit cu Gertruda de Braunschweig, fiica margrafului Ekbert I de Meissen;
- Conrad, a murit probabil în timpul unei lupte cu venzii.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Dedi I al Saxoniei răsăritene”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Dedi I al Saxoniei răsăritene”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e f g The Peerage
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- James Westfall Thompson: Feudal Germany, vol. II, Editura Frederick Ungar Publishing Co., New York, 1928.
- John W. Bernhardt: Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.
- Stefan Pätzold: Die frühen Wettiner. Adelsfamilie und Hausüberlieferung bis 1221 (Geschichte und Politik in Sachsen, vol. 6). Editura Böhlau, Köln, 1997, ISBN: 3-412-08697-5.
