Deducție
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în mai 2007 |
Deducția este un proces de inferență cu propoziții logice. Procedura deductivă se poate aplica mesajelor asamblate în limbaje naturale, în limbaje specializate de tip matematic, sau în limbaje criptice, codificante de conținut. Spre exemplu cineva poate deduce o schimbare climatică observând și interpretând diferiți parametri naturali sau observând și interpretând comportamentul diferitelor viețuitoare. Cineva poate deduce o anumită informație primind și identificând un anume marcaj-simbol criptic, care celor neavizați, nu comunică ceva determinat și relevant.
Deducția este o formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premize. Teoria deducției a fost fondată de Aristotel prin doctrina silogismului și dezvoltată de Descartes, de Leibniz și de logica simbolică. Deducția se află într-un raport de unitate dialectică cu inducția.[1]
Tipuri
[modificare | modificare sursă]Se pot face deducții de existență și deducții de manifestare, identificând și interpretând corect diferite urme lăsate în ambient de un agent ascuns. Sub aspect logic deducția are structura: dacă A, atunci B. Deducerea diferitelor proprietăți, interacțiuni sau evenimente, funcție de spațiul de localizare, de limbajul comunicant și de strategiile interpretante, poate fi realizată prin cunoștințe elementare și abilitate deductivă majoritar accesibilă. Există deducții de extremă complexitate procedurală realizabile numai prin posesia unei înalte specializări cognitive și a unui potențial mental de excepție capabil să manipuleze limbajele formale prin intermediul cărora se modelează un segment fenomenal și se fac predicții de eveniment. Deducții de existență se realizează în fizică, atunci când pe baza unor premize formale rezultă necesitatea unor noi particule elementare, iar experimentele uneori confirmă ipotezele și descoperă particule formal deduse. Printre deducțiile celebre menționăm descoperirea planetei Neptun și calcularea coordonatelor ei pe bolta cerească, numai prin analiza matematică a perturbațiilor produse de această ipotetică planetă asupra planetei Uranus. Descoperirea denumită din vârful condeiului, a fost făcută simultan de doi astronomi, unul francez și altul englez.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „deducție” la DEX online