Discuție:Sorabi
Adăugare subiect
Sorabi - dece am făcut unele modificări
[modificare sursă]Doar întâmplător am consultat această pagină şi m-au şocat cifrele care provin din perioada comunistă. Şi cifrele date pentru S.U.A. sunt suspecte - la Serbin şi Giddings (Texas) au stat cel mult câteva mii, mai degrabă sute de sorabi, împreună cu foarte mulţi germani. După moartea preotului protestant sorab Jan Kilian, populaţia locală a trecut la limbile germană şi engleză (vorbim despre secolul 19). În Cehia sorabii veneau din 1945, la Varnsdorf (în sorabă Warnoćicy, Nordul Boemiei) a fost întemeiată o şcoală (pentru copii) cu soraba ca limbă de predare, unii adulţi au venit în Cehia unde era mai uşor să găseşti de lucru, dar căsătorindu-se, nu numai că n-au mai vorbit soraba cu copiii, ci ei înşişi au uitat-o. Deci o "minoritate sorabă" din Cehia este mai degrabă o fantomă, în schimb câteva zeci sau sute de cehi au învăţat limba sorabă şi au sprijinit întrebuinţarea ei. Politica Republicii Democratice Germane faţă de sorabi a fost foarte ambiguă - autorităţile au sprijinit publicarea multor cărţi, faimoasele inscripţii bilingve etc., dar în viaţa cotidiană au tolerat sau chiar încurajat tăcut manifestări de şicană din partea majorităţii germane. În ciuda acestor fapte, mitul unui "sprijin comunist" acordat sorabilor persistă până astăzi. La ora actuală, Statul german sprijină mai degrabă şcoli pentru unii imigranţi (de exemplu turci), în timp ce şcoli sorabe sunt lichidate. Închiderea şcolii generale sorabe de la Chrósćicy/Crostwitz poate fi comparată cu o ipotetică închidere a ultimului liceu român din Bucureşti. La un moment dat, cancelarul Schröder a declarat că Germania nu-şi poate permite să sprijine o minoritate naţională ÎN PLUS (în realitate, sorabii sunt singura minoritate naţională autohtonă din Germania). --Henriku (discuţie) 4 aprilie 2009 16:20 (EEST)
- Autohtoni or fi şi danezii din Schleswig-Holstein şi francezii din Saarland. - Feri Goslar (discuţie) 5 aprilie 2009 00:15 (EEST)
În ceea ce priveşte religia, împărţirea sorabilor în comunitatea (majoritară) protestantă şi cea catolică a împiedicat colaborarea membrilor celor două comunităţi (catolicii n-aveau voie nici măcar să citească cărţile semnate de autori protestanţi), ceea ce desigur a înlesnit deznaţionalizarea poporului. În perioada comunistă, biserica catolică a jucat un rol extrem de important (dacă nu chiar hotărâtor) în păstrarea limbii sorabe (mai ales în parohiile Chrósćicy, Ralbicy, Róžant, Baćon, Radwor, Pančicy-Kukow, mai puţin în parohiile Wotrow, Zdźěr /din Saxonia/ şi Kulow /Prusia/). Deja în anii 70 ai secolului trecut, în satele protestante aproape că nu s-a mai auzit soraba pe stradă (cu mici excepţii puteai s-o auzi în parohiile Bluń, Slepo şi în unele sate care ţin de parohia Wojerecy).