Dolmen


(Mores, Sardinia, Italia)
Dolmen (fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră) este un monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două sau mai multe pietre verticale, acoperind o cameră sepulcrală.
Generalități
[modificare | modificare sursă]În afară de construcțiile singulare (Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franța), cu sau fără coridor de acces, compartimentate sau cu transept, există și unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri, formând așa-numitele „alei acoperite” (în franceză allées couvertes; în engleză gallery grave), așa cum este marele dolmen de la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste morminte monumentale, utilizate în Rusia, Asia și în Europa de vest și nord-vest, erau de multe ori ridicate în vederea înhumărilor colective, cel mai adesea ale mai marilor vremii, din mileniile V - II î. Chr.[1]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]
Cuvântul din română dolmen este un împrumut din franceză dolmen[2], care, la rândul său, provine din cuvintele din bretonă taol, tol: „masă” și men: „piatră”.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
- Salvatore Piccolo, Ancient Stones: the Prehistoric Dolmens in Sicily, Thornham (UK), Brazen Head Publishing., 2013.