Sari la conținut

Dominique Pire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dominique Pire
Date personale
Nume la naștereGeorges Charles Ghislain Clement Pire Modificați la Wikidata
Născut[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Dinant, Valonia, Belgia[3] Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Leuven, Province of Brabant⁠(d), Belgia[9][10][11][12] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimetière de la Sarte[*][[Cimetière de la Sarte |​]][13] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGuilielmus Piré[*][[Guilielmus Piré |​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Belgia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
luptător în rezistență[*]
preot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Catolică din Leuven
Universitatea Pontificală Sf. Toma d'Aquino[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Pace ()[1][2]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Oorlogskruis 1940-1945[*][[Oorlogskruis 1940-1945 |​]][3]  Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Dominique Pire (născut Georges Pire; n. , Dinant, Valonia, Belgia – d. , Leuven, Province of Brabant⁠(d), Belgia) a fost un călugăr dominican, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1958.

Familia și studiile

[modificare | modificare sursă]

În 1914, la vârsta de patru ani, a trebuit să se refugieze cu familia sa în Franța, din cauza invaziei germane în Belgia. La vârsta de opt ani s-a întors cu familia în localitatea natală, unde au găsit gospodăria distrusă. Această experiență l-a marcat pe viață.[14]

În anul 1928 a intrat în mănăstirea din Huy a ordinului dominican. În paralel a continuat studiul filosofiei. După absolvirea acestui studiu a urmat facultatea de teologie la Universitatea Angelicum din Roma, din 1932 până în 1936. În 1934 a fost hirotonit preot.

În anul 1949 a înființat organizația Aide aux Personnes Déplacées („Ajutor pentru persoane refugiate“), cu scopul de a acorda sprijin material și moral oamenilor alungați din țările lor. În acest fel au primit sprijin peste 60.000 de persoane aflate în pribegie în Austria.

Din 1950 până în 1954 a deschis în Belgia patru cămine pentru refugiați vârstnici: la Huy (1950), Esneux (1951), Aartselaar (1953) și Braine-le-Comte (1954).[14]

  1. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1958/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c ODIS, accesat în  
  4. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Dominique Georges Pire, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ a b „Dominique Pire”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Dominique G. Pire, Munzinger Personen, accesat în  
  8. ^ a b Dominique Georges Pire, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  9. ^ Find a Grave 
  10. ^ Encyclopædia Britannica 
  11. ^ „Dominique Pire”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1958/pire/biographical/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ Find a Grave, accesat în  
  14. ^ a b http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1958/pire-bio.html