Drept public
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Dreptul public (în latină ius publicum) este acea parte a dreptului care reglementează relațiile dintre indivizi și instituțiile statului, precum și acele relații interindividuale care sunt de interes public.[1] Dreptul public este dominat, pe de o parte, de căutarea interesului general, care constituie finalitatea exclusivă a statului și a colectivităților publice, iar, pe de alta, dreptul public este un drept inegalitar, deoarece interesul general trebuie să primeze față de interesele particulare.[2] În relațiile cu publicul, părțile acționează ca inegal din punct de vedere juridic. Una dintre astfel de părți este întotdeauna statul sau corpul său (oficial) înzestrat cu autoritate; în domeniul dreptului public, relațiile sunt guvernate exclusiv de un singur centru, care este puterea de stat. Comportamentul părților în relațiile de drept privat este determinat de către părți. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul statului de drept, statul trebuie să respecte propriile sale legi și să împiedice arbitrarea în luarea deciziilor.
Dreptul public în domeniul dreptului civil și al jurisdicțiilor de drept comun
[modificare | modificare sursă]Supremația dreptului, este ideea că administrația statului ar trebui să fie controlată de un set de legi originare din antichitatea greacă și revitalizată de filosofii moderni în Franța (Rousseau), Germania (Kant) și Austria în secolul al XVIII-lea. Este legată de poziția puternică a guvernului central în epoca absolutismului luminat și a fost inspirată de Revoluția și iluminarea franceză. Ea s-a dezvoltat mână în mână cu crearea de coduri civile și coduri penale.
Domenii de drept public
[modificare | modificare sursă]Supremația dreptului cuprinde dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul fiscal și dreptul penal.[1]
Dreptul constituțional
[modificare | modificare sursă]În statele moderne, legea constituțională pune bazele statului. Mai presus de toate, ea postulează supremația legii în funcționarea statului - statul de drept.
Dreptul administrativ
[modificare | modificare sursă]Dreptul administrativ se referă la un corp de lege care reglementează procedurile manageriale birocratice și definește puterile agențiilor administrative.
Dreptul fiscal
[modificare | modificare sursă]Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, este format din totalitatea actelor normative ce reglementează raporturile juridice fiscale care apar, se modifică și se sting în procesul colectării impozitelor și taxelor de la persoanele fizice sau juridice, care obțin venituri sau dețin bunuri impozabile ori taxabile.[3][4]
Dreptul penal
[modificare | modificare sursă]Legea penală implică faptul că statul impune sancțiuni pentru infracțiunile definite de persoane sau întreprinderi, astfel încât societatea să își poată atinge marca de justiție și o ordine socială pașnică.[1]
Surse de drept public
[modificare | modificare sursă]Sursele de drept public sunt în primul rând acte generale de acțiune amplă - constituția, legile, decretele. În numele subiecților cu autoritate, ei stabilesc normele cele mai stabile ale relațiilor juridice. Aceste norme acționează ca o bază, pe baza căreia alte norme și reguli sunt dezvoltate în stat.
Sursele de drept public sunt, de asemenea, reglementări care au valoare "software". Acestea includ, în special, declarații care proclamă, de exemplu, obiectivele unui stat, partid, mișcare de masă sau anumite principii ale relațiilor politice și economice sau un curs de reformă pe termen lung.
De asemenea, sursa dreptului public trebuie considerată drept contracte de drept public normativ, de obicei încheiată între reprezentanții oficiali ai unui stat sau o organizație publică și purtătorii unor competențe de autoritate și de reglementare - de exemplu, un reprezentant al unei societăți de stat sau al unui public organizat (asociație, sindicat etc.) ) .
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Elizabeth A. Martin (). Oxford Dictionary of Law (ed. 7th). Oxford: Oxford University Press. ISBN 0198607563.
- ^ „Drept public și drept privat”, LegeAZ, accesat în
- ^ „Dreptul fiscal – Cartea Juridică”, Cj.md/dreptul-fiscal/, arhivat din original la , accesat în
- ^ „Curs Drept Fiscal”, RegieLive, accesat în