Ecaterina Cazimirov
| Ecaterina Cazimirov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Doibani I, raionul Dubăsari, Transnistria, Gubernia Odesa(d) |
| Decedată | (90 de ani)[2] Chișinău, Moldova |
| Căsătorită cu | Constantin Constantinov |
| Copii | Eleonora Constantinov Constantin Constantinov[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Moldova |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Școala de artă teatrală din Odesa[*] |
| Premii | Medalia „Meritul Civic” () Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Republicii () Artist al poporului din RSS Moldovenească |
Modifică date / text  | |
Ecaterina Cazimirov (n. , Doibani I, raionul Dubăsari, Transnistria, Gubernia Odesa(d) – d. , Chișinău, Moldova) a fost o actriță moldoveancă.
A absolvit Școala de artă teatrală din Odesa(d) (1936-1939), după care s-a alăturat trupei Teatrului Moldovenesc Muzical-Dramatic din Tiraspol.[3]
Rolul de debut al Ecaterinei a fost Belesova în Miresele bogate de A. Ostrovski. În timpul celui de-Al doilea război mondial, activează în Ansamblul Moldovenesc de Cântece și Dansuri „Doina”, iar în 1943 revine la teatru, refugiindu-se împreună cu trupa în orașul sovietic Marî (R.S.S. Turkmenă). Trupa se întoarce în țară un an mai târziu. Palmaresul actriței cuprinde eroine lirice, eroice și romantice din dramaturgia clasică, cât și o serie de roluri în spectacole contemporane:[3]
- Slugă la doi stăpâni, de Carlo Goldoni (Beatrice)
- O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale (Zoe)
- Sânziana și Pepelea, de Vasile Alecsandri (Sânziana)
- Furtuna, de A. Ostrovski (Caterina)
- Regele Lear, de William Shakespeare (Gonerilia)
- Mascarada, de Mihail Lermontov (Baronesa Stral)
- Revizorul, de Nikolai Gogol (Ana Andreevna)
- Roata vremii, de Ana Lupan (Pelinița)
- Solo pentru orologiu, de O. Zahradnik (Doamna Conti)
- Cântec de leagăn pentru bunici, de Dumitru Matcovschi (Margareta)
Filmografia artistei include:[4]
- Moldova sovietică (1939)
- Leana (1955)
- Zece ierni pe-o vară (1969)
Cazimirov a devenit Artistă a Poporului din RSSM, în 1960. A fost decorată cu ordinele sovietice "Drapelul Roșu de Muncă" și "Insigna de Onoare", iar în 1994 i-a fost înmânată Medalia Meritul Civic, ce e distincție moldoveană.[4] În 2011 a fost decorată cu Ordinul de Onoare de către Marian Lupu, președintele interimar moldovean.[5]
Ecaterina Cazimirov a fost căsătorită cu actorul Constantin Constantinov; împreună au avut:
- o fiică, Eleonora Constantinov, regizoare de operă,[6] și
- un fiu, Constantin C. Constantinov, sculptor.[7]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Казимирова Екатерина Григорьевна, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Ecaterina Cazimirov”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ a b Colesnic 2000, p. 64.
- ^ a b Colesnic 2000, p. 65.
- ^ „privind conferirea „Ordinului de Onoare" doamnei Ecaterina CAZIMIROVA-CONSTANTINOVA”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „„În RM, cel mai frecvent rămân în umbră femeile merituoase" / Interviu”. jurnal.md. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Acta Moldaviae Meridionalis” (PDF). Anuarul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui (XXXII): pp. 90. . ISSN 0257-7372. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. pp. 64–65.