Elisabeta de Ungaria (1128–1154)
| Elisabeta de Ungaria | |
| Ducesă de Polonia Mare | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | anii 1120  |
| Decedată | (34 de ani) |
| Părinți | Béla al II-lea al Ungariei Elena a Serbiei, Regină a Ungariei |
| Frați și surori | Sofia de Ungaria[*] Géza al II-lea al Ungariei Ladislau al II-lea[*] Ștefan al IV-lea[*] |
| Căsătorită cu | Mieszko al III-lea al Poloniei (din ) |
| Copii | Odon de Poznan[*] Ștefan al Poloniei[*] Elisabeta de Polonia Ludmila de Polonia[*] Judith of Greater Poland[*][1] Brigitte of Denmark[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | ducesă[*] prințesă |
| Familie nobiliară | Dinastia Arpadiană |
Modifică date / text  | |
Elisabeta de Ungaria (în maghiară Erzsébet, în poloneză Elżbieta; n. anii 1120 – d. ), aparținând Dinastiei Arpadiene, a fost ducesă de Polonia Mare prin căsătoria cu ducele Mieszko al III-lea al Poloniei.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Elisabeta a fost fiica cea mare a regelui Béla al II-lea al Ungariei și a soției sale, Elena a Serbiei. Această descendență este confirmată de mai multe surse care urmăresc ceea ce a afirmat cronicarul Jan Długosz.[2] Totuși, Oswald Balzer a infirmat această teorie bazându-se pe criterii cronologice: dacă data căsătoriei Elisabetei este corectă, tânăra trebuie să fi avut atunci 8 sau 9 ani, o vârstă foarte mică pentru căsătorie chiar și pentru Evul mediu. Balzer a speculat că Elisabeta ar fi fost fiica lui Álmos, ducele Croației (tatăl regelui Béla al II-lea). Punctul slab al acestei ipoteze este reprezentat de referințele din cronicile medievale (de exemplu Chronicon Polono-Silesiacum), care afirmă că Elisabeta era fiica „regelui Ungariei”, titlu pe care Álmos nu-l putea folosi deoarece era doar duce. O altă teorie a fost propusă de istoricul Kazimierz Jasiński care afirmă că Elisabeta era fiica regelui Ștefan al II-lea. Deși sursele indică faptul că, datorită stilului său de viață dezordonat, Ștefan al II-lea nu a avut copii, potrivit lui Jasiński aceste idei datează dintr-o perioadă ulterioară și nu merită să li se acorde încredere. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că cronicarii au omis adesea înregistrarea nașterii fiicelor.[3]
În jurul anului 1136 Elisabeta s-a căsătorit cu prințul Mieszko, fiul domnitorului polonez Boleslav al III-lea. Căsătoria a fost urmarea acordului încheiatn anul anterior la Merseburg. Doi ani mai târziu, la 28 octombrie 1138, ducele Boleslav al III-lea a murit și conform testamentul său, Mieszko a moștenit provincia Polonia Mare și a devenit duce, iar Elisabeta ducesă.
Căsătorie și descendenți
[modificare | modificare sursă]Elisabeta de Ungaria și Mieszko al III-lea, căsătoriți în jurul anului 1136, au avut cinci copii:
- Odon (d. 1194), duce al Poloniei Mari;
- Ștefan (d. între 1168 și 1177);
- Elisabeta (d. 1209), căsătorită cu ducele Sobeslav al II-lea de Boemia și apoi cu margraful Conrad al II-lea de Luzacia;
- Ludmila (d. 1223), căsătorită cu ducele Frederic I de Lorena;
- Iudita (d. după 1201), căsătorită cu ducele Bernard al III-lea de Saxonia.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ The Peerage
- ^ a b Charles Cawley. „Polonia: Mieszko al III-lea, Elisabeta de Ungaria”. Foundation for Medieval Genealogy (FMG). Accesat în .
- ^ Kazimierz Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, 1992, pp. 235–240.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Norman Davies: God's Playground A History of Poland. The Origins to 1795, vol. 1, Editura Columbia University Press, 2005, ISBN: 978-0231128179.
- Kazimierz Jasiński: Rodowód pierwszych Piastów, 1992, ISBN: 9788385218326.