Emil Vîrtosu
Emil Vîrtosu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 21 octombrie 1902 Galați |
Decedat | 3 ianuarie 1977 București |
Cetățenie | România |
Ocupație | istoric, editor |
Limbi vorbite | limba română |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Emil Vîrtosu (n. 21 octombrie 1902, Galați – d. 3 ianuarie 1977, București) a fost un istoric român, specializat în paleografia chirilică și în sigilografie. După ce a urmat cursurile secundare la Galați, Vîrtosu a studiat la București, absolvind Facultatea de litere și filozofie în 1925, și Școala superioară de arhivistică în 1926. Și-a obținut doctoratul în istorie în 1941. A urmat de asemenea cursuri de specializare la Paris.
Între 1935 și 1950 a fost profesor de paleografie chirilică la Școala superioară de arhivistică, iar din 1950 până în 1965 a fost profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Vîrtosu a publicat pe subiectul Tudor Vladimirescu și a editat notele personale ale lui Constantin Brâncoveanu în două cărți.
A fost discipolul și colaboratorul lui Nicolae Cartojan. Corespondența derulată cu acesta conține mărturii despre unele dintre cele mai importante descoperiri din arhive și biblioteci din străinătate.[1]
Opere[modificare | modificare sursă]
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
- Vîrtosu, Emil,
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- M[ioc], D[amaschin],
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Scurtu, Nicolae.