Sari la conținut

Emil Vîrtosu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Vîrtosu
Date personale
Născut21 octombrie 1902
Galați
Decedat3 ianuarie 1977
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric, editor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Semnătură

Emil Vîrtosu (n. 21 octombrie 1902, Galați – d. 3 ianuarie 1977, București) a fost un istoric român, specializat în paleografia chirilică și în sigilografie. După ce a urmat cursurile secundare la Galați, Vîrtosu a studiat la București, absolvind Facultatea de litere și filozofie în 1925, și Școala superioară de arhivistică în 1926. Și-a obținut doctoratul în istorie în 1941. A urmat de asemenea cursuri de specializare la Paris.

Între 1935 și 1950 a fost profesor de paleografie chirilică la Școala superioară de arhivistică, iar din 1950 până în 1965 a fost profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Vîrtosu a publicat pe subiectul Tudor Vladimirescu și a editat notele personale ale lui Constantin Brâncoveanu în două cărți.

A fost discipolul și colaboratorul lui Nicolae Cartojan. Corespondența derulată cu acesta conține mărturii despre unele dintre cele mai importante descoperiri din arhive și biblioteci din străinătate.[1]

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  
  • Vîrtosu, Emil,  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M[ioc], D[amaschin],  

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Scurtu, Nicolae.