Esther Morales
| Esther Morales | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Orinoca(d), Oruro, Bolivia |
| Decedată | (70 de ani) Oruro, Bolivia |
| Cauza decesului | cauze naturale (COVID-19) |
| Cetățenie |  Bolivia |
| Ocupație | băcăneasă[*] femeie de afaceri |
| Prima Doamnă a Boliviei | |
| În funcție – | |
Modifică date / text  | |
Esther Morales Ayma de Willacarani (n. , Orinoca(d), Oruro, Bolivia – d. , Oruro, Bolivia) a fost o băcăneasă, femeie de afaceri și figură publică boliviană. În 2006, a primit rolul de Primă Doamnă a Boliviei din partea fratelei ei mai mic, la acea vreme Președinte al Boliviei, Evo Morales, care era necăsătorit.[1][2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Morales s-a născut în Orinoca,[3] departamentul Oruro, pe 13 noiembrie 1949, într-o familie indigenă Aymara.[4] Unul dintre cei șapte copii ai lui Dionisio Morales Choque și Maria Ayma Mamani,[5] doar Esther și doi dintre frații ei, Evo și Hugo, au supraviețuit copilăriei. Inițial, numele său trebuia să fie „Estefanía Morales”, dar tatăl ei a decis să o numească Esther în ultima clipă.[6] (De asemenea, fratele ei, Evo Morales, ar fi trebuit să primească numele „Evaristo” înainte ca tatăl să se răzgândească.)
Familia sa lucra în agricultură și Morales și-a petrecut tinerețea la ferma de lame.[1][4] Esther Morales, care a trebuit să părăsească școala pe când avea doar 8 ani, a fost responsabilă și pentru creșterea fraților mai mici, inclusiv Evo, atunci când mama lor a murit.[2] Mult mai târziu, Președintele Evo Morales a declarat că o considera ca pe propria lui mamă.[7][6]
În decembrie 2005, fratele ei, Evo Morales, a fost ales președinte al Boliviei. Președintele Evo Morales a fost necăsătorit pe parcursul președinției sale și astfel au apărut întrebări cu privire la rolul de primă doamnă a Boliviei, sau echivalentul acestuia.[1] La scurt timp înainte de inaugurarea din 2006, Morales a declarat că "la primera dama es Bolivia", („prima doamnă este Bolivia”), atunci când a fost întrebat despre acest rol în timpul unei vizite la Chapare. Totuși, în ianuarie 2006, el a anunțat că sora lui mai mare, Esther Morales, care încă lucra în mica sa băcănie, își va asuma rolul de Primă Doamnă a Boliviei pentru funcțiile oficiale și protocolul.[2]
În noiembrie 2019, în timpul crizei politice din Bolivia, care a dus la exilul Președintelui Evo Morales, demonstranții au dat foc casei și magazinului lui Esther Morales din Oruro.[7][6] Esther Morales a fugit și ea din țară după demisia pfratelui său pe 10 noiembrie 2019. Pentru scurt timp s-a aflat în Mexic, înainte de a se întoarce în Bolivia.
În luna august 2020, Morales a început să prezinte simptome de COVID-19, printre care dificultăți de respirație. Ea a fost inițial tratată în unitatea de urgențe de la Spitalul General San Juan de Dios, dar nu a fost internată din cauza lipsei de paturi în secția de terapie intensivă. Rudele au încercat fără succes să o interneze la mai multe clinici și spitale private, dar, potrivit surselor, nu au putut ajunge fizic la aceste unități din cauza blocajelor și tulburărilor politice în regiune.[8] Pe 9 august 2020, Morales, care suferea de probleme de sănătate pre-existente, a fost internată în cele din urmă în secția de terapie intensivă a Spitalului Oruro Corea, un spital public, pentru tratamentul COVID-19, dar starea ei a continuat să se deterioreze. Ea a suferit complicații severe asociate coronavirusului, printre care insuficiență respiratorie, insuficiență renală, șoc septic și sepsis.[4]
Esther Morales a murit din cauza complicațiilor COVID-19 duminică, 16 august 2020, la spitalul Oruro, la vârsta de 70 de ani.[4][6][9] I-au supraviețuit soțul, Ponciano Willcarani, și cei trei fii ai lor, Ademar, Marcelo și Roger.[3] Morales a fost înhumată în orașul ei natal, Orinoca.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c „De vendedora a primera dama del país”. EFE (în spaniolă). La Nación. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Arie, Sophie (). „Sister leaves mountain life to be First Lady of peasant presidency”. The Daily Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Alanoca Paco, Jesus Reynaldo (). „¿Quién fue Esther Morales, la mujer que Evo consideró como una madre y que sucumbió ante el Covid-19?”. El Deber (în spaniolă). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Díaz Arnau, Oscar (). „Esther Morales, del incendio de su casa a la instrumentalización de su muerte y los ataques a su hermano”. Correo del Sur. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Evo entrega modulo educativo "Maria Ayma" y dice que nunca influyó en nombramiento de obras - Diario Pagina Siete”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Molina, Fernando (). „La muerte de la hermana de Evo Morales por coronavirus profundiza la división política en Bolivia”. El Pais (în spaniolă). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „La hermana de Evo Morales, que pudo haber sido primera dama, fallece en Bolivia”. EFE (în spaniolă). Infobae. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Fallece Esther Morales, hermana del expresidente Evo”. El Deber (în spaniolă). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Muere por coronavirus la hermana de Evo Morales”. ABC (în spaniolă). . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gutsch, Jochen-Martin (). „Indian, Coca Farmer, Bolivian President”. Der Spiegel. Germany: SPIEGEL-Verlag.
- Harten, Sven (). The Rise of Evo Morales and the MAS. London and New York: Zed Books. ISBN 978-1-84813-523-9.
- Sivak, Martín (). Evo Morales: The Extraordinary Rise of the First Indigenous President of Bolivia. New York: Palgrave MacMillan. ISBN 978-0-230-62305-7.
- Webber, Jeffrey R. (). From Rebellion to Reform in Bolivia: Class Struggle, Indigenous Liberation, and the Politics of Evo Morales. Haymarket Books. ISBN 978-1608461066.