Extaz
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
.jpg)
Extazul (termen originar din greaca veche ἔκστασις ékstasis) este o stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare și scăderea controlului asupra propriei persoane. Cuvântul este folosit, de asemenea, pentru a desemna orice stare sporită de conștiință sau experiență intensă plăcută. De asemenea, este utilizat pentru a desemna mai specific stări de conștientizare a spațiilor mentale extraordinare, care pot fi percepute ca spirituale (acest tip de extaz ia adesea forma extazului religios).
Extazul este o stare a celui ce este copleșit de ceva ce-l depășește cu totul și-l absoarbe; presupune imobilitate, depresiune a funcțiilor vegetative și sub raport afectiv, „un sentiment de fericire, de bucurie inexprimabilă care fuzionează cu toate aspirațiile spiritului” (după Pierre Janet).[1] Extazul este o trăire la limita superioară a valorilor estetice, morale, intelectuale, dar are și o ipostază psihopatologică de tip obsesional.
Extazul religios este o expresie a cunoașterii nemijlocite a realităților divine: act de trăire supremă a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal.[2]
Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- William James, "Varieties of Religious Experience", 1902.
- Milan Kundera on ecstasy: a quote from Milan Kundera's book "Testaments Betrayed" (1993)
- Marghanita Laski, "Ecstasy. A study of some Secular and Religious Experiences", London, Cresset Press, 1961. Review Arhivat în , la Wayback Machine.
- Marghanita Laski, "Everyday Ecstasy", Thames and Hudson, 1980. ISBN 0-500-01234-2.
- Evelyn Underhill, "Mysticism", 1911. ch. 8
- Timothy Leary, "The Politics of Ecstasy", 1967.
