Ferma Regală Băneasa
Ferma Regală Băneasa a fost o fermă situată în „comuna suburbană Băneasa” (azi cartierul Băneasa din București).
Ferma a aparținut Regelui Carol al II-lea al României.
Amplasare
[modificare | modificare sursă]Clădirea centrală a Fermei Regale Băneasa se găsește, în prezent, pe b-dul Ion Ionescu de la Brad nr. 8 din sectorul 1 (ea adăpostește azi Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP))[1].
Ferma avea o suprafață de 28,43 ha (conform deciziei Consiliului de Miniștri din 18 iunie 1948, prin care se confiscau proprietățile membrilor Familiei Regale a României).
Consiliul de Miniștri în ședința sa de la 18 iunie 1948, văzând raportul d-lui ministru al justiției cu nr. 58.402 din 18 iunie 1948, decide: Art. 1. În baza dispozițiunilor decretului nr. 38 din 27 Mai 1948, referitor la intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului rege Mihai I și a membrilor fostei familii regale, bunurile enumerate în prezentul articol se trec în administrația și folosința autorităților și instituțiunilor arătate în dreptul fiecăruia, precum urmează: ... 28,43 ha, cu întreg inventarul necesar exploatării, inclusiv herghelia cu 28 cai și 8 tineret și 15 iepe și următoarele autovehicule: 1 camion Chevrolet și 1 bicicletă (ferma Băneasa), situate în comuna Băneasa, județul Ilfov, foste proprietatea Carol II, la Ministerul Agriculturii.
În perioada interbelică, ferma cuprindea atât suprafețe aflate la vestul șoselei București-Ploiești (între actualele străzi Jandarmeriei, Gheorghe Ionescu-Sisești, Ion Ionescu de la Brad, DN1), cât și la est (în nordul Aeroportului Băneasa, până la Aleea Privighetorilor, pe locul unde se află acum complexul comercial (mall-ul) Băneasa).
În apropierea sediului central al fermei, dar fără a se confunda cu ea, se găsește fosta locuință a profesorului Nae Ionescu (devenită, după 1940, locuința mareșalului Ion Antonescu).
Istoric
[modificare | modificare sursă]În 1948, Ferma Regală Băneasa a fost naționalizată de către regimul comunist, clădirile, terenul și inventarul ei trecând la Ministerul Agriculturii (prin decretul 983/26.05.1948 și decizia Consiliului de Miniștri din 18.06.1948).
În anii 2000, ea a revenit în atenția publică prin scandalurile de presă (devenite ulterior dosare penale) legate de cererile de retrocedare formulate de Paul Lambrino,[2][3] (nepot al Regelui Carol al II-lea, cunoscut ca „Prințul Paul Philippe de România”).