Format:Sic

Formatul acesta marchează fragmente de text și se adresează roboților care fac modificări automate, de exemplu operații de corectură gramaticală, de uniformizare etc. Prin acest format roboții sînt informați că textul marcat trebuie lăsat așa cum este (în latină sic înseamnă „așa, întocmai”). Se marchează acele litere, simboluri, cuvinte sau pasaje care sînt de natură să pară a fi greșeli, mai ales unui robot rudimentar care face simple înlocuiri fără vreo analiză a contextului. Exemple de situații:

• cuvinte scrise intenționat greșit, ca mostre în articole cu subiecte de gramatică: ultimile, întrun, sânt
• simboluri care nu se folosesc în limba română, atunci cînd vorbim despre ele: “ ‹ ›
• litere improprii în grafia românească, atunci cînd se ilustrează caracterul lor impropriu: ȃ (a cu căciulă întoarsă în loc de circumflex), ţ (t cu sedilă în loc de virgulă)
• citate sau titluri reproduse conform cu originalul, în care unele cuvinte se abat de la norma actuală: atuncea, vechimei

Pentru ca totuși roboții să poată face modificări justificate trebuie ca formatul să marcheze strict secvențele care trebuie protejate, nu mai mult.

Pentru cititori formatul nu schimbă absolut nimic. Textul marcat se afișează ca orice text obișnuit.

Sintaxă

Formatul are un parametru, fără nume. Textul care trebuie marcat se pune pe poziția acestui parametru. Exemple:

• Titu Maiorescu a publicat lucrarea ''{{sic|Despre scrierea limbei rumăne}}'' în 1866.
• Litera {{sic|ţ}}, un t cu sedilă, nu este proprie nici unei limbi.