Sari la conținut

Francesco Saverio Nitti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Francesco Saverio Nitti
Date personale
Nume la naștereFrancesco Saverio Nitti Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Melfi, Basilicata, Italia[7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[2][8][5][4][3] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[7][8] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero del Verano[*][[cimitero del Verano (cemetery in Rome, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiFederico Nitti[*]
Luigia Nitti-Dolci[*][[Luigia Nitti-Dolci |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei ()
 Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
profesor universitar[*]
jurnalist
economist
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[9][10][3] Modificați la Wikidata
Senator al Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
LegislaturăI legislatura della Repubblica Italiana[*][[I legislatura della Repubblica Italiana (legislative term)|​]]
Deputat al Adunării Constituante a Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
deputato della Consulta nazionale del Regno d'Italia Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Ministru al Africii Italiene[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deLuigi Rossi[*]
Succedat deMeuccio Ruini[*]
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deTommaso Tittoni
Succedat deVittorio Scialoja[*]
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deVittorio Emanuele Orlando
Succedat deGiovanni Giolitti
ministro dell'interno del Regno d'Italia[*][[ministro dell'interno del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGaspare Colosimo[*]
Succedat deGiovanni Giolitti
ministro del tesoro del Regno d'Italia[*][[ministro del tesoro del Regno d'Italia (former position of the Kingdom of Italy (1877-1922))|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat dePaolo Carcano[*]
Succedat deBonaldo Stringher[*]
ministro dell'agricoltura, industria e commercio del Regno d'Italia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGiovanni Raineri[*]
Succedat deGiannetto Cavasola[*]
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

PremiiOrdinul Trandafirul Alb în grad de mare cruce[*] ()
Partid politicPartito Radicale Italiano[*][[Partito Radicale Italiano (Italian political party)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Napoli

Francesco Saverio Vincenzo de Paola Nitti (n. , Melfi, Basilicata, Italia – d. , Roma, Italia) a fost un economist și politician italian. Membru al Partidului Radical Italian, Nitti a fost prim-ministru al Italiei între 1919 și 1920. Opozant al regimului fascist din Italia, s-a opus oricărui tip de dictatură de-a lungul carierei sale. Conform articolului „Teoriile suprapopulării” al Enciclopediei Catolice, Nitti a fost, de asemenea, un critic ferm al economistului englez Thomas Robert Malthus și al său Principiu al populației; Nitti a scris Population and the Social System (1894). A fost un important meridionalist studiind originile problemelor Italiei de Sud care au apărut după unificarea Italiei.[11] [12] [13]

Născut în Melfi, Basilicata, Nitti a studiat dreptul la Napoli și a activat ulterior ca jurnalist. A fost corespondent pentru Gazzetta Piemontese și a fost unul dintre redactorii de la Corriere di Napoli (Curierul din Napoli). În 1891 a scris o lucrare despre socialismul creștin, intitulată Il socialismo cattolico (Socialismul catolic). În 1898, când avea doar 30 de ani, a devenit profesor de finanțe la Universitatea din Napoli. Nitti a fost ales în 1904 din partea Partidului Radical Italian în Parlamentul italian. Din 1911 până în 1914 a fost ministru al agriculturii, industriei și comerțului sub conducerea primului ministru de atunci Giovanni Giolitti. În 1917 a devenit ministru de finanțe sub Vittorio Emanuele Orlando și a deținut funcția până în 1919. La 23 iunie 1919 Nitti a devenit prim-ministru și ministru de interne. Un an mai târziu, a fost și ministru al coloniilor. Cabinetul său s-a ocupat de marile tulburări sociale și nemulțumiri generate din cauza deciziilor Tratatului de la Versailles. Deosebit de tulburătoare a fost revolta asupra drepturilor statului Fiume condusă de Gabriele D'Annunzio. Nitti a avut mari dificultăți în menținerea funcționării administrației, datorită dușmăniei dintre facțiunile politice extrem de divergente ale comuniștilor, anarhiștilor și fasciștilor. După mai puțin de un an în calitate de șef al guvernului, a demisionat și a fost succedat de veteranul Giolitti la 16 iunie 1920. În domeniul politicii sociale, guvernul lui Nitti a adoptat o lege care stabilește asigurarea obligatorie pentru șomaj, invaliditate și bătrânețe. [14]

Din 1901 până în 1924, Nitti a fost membru al Camerei Deputaților din țară, mai întâi din partea Partidului Radical Italian și apoi pentru Partidul Liberal Democrat Italian. Încă membru al Parlamentului italian, Nitti a rezistat puterii crescânde a fascismului italian și l-a disprețuit în mod deschis pe Benito Mussolini. În 1924 Nitti a decis să emigreze și s-a întors în Italia abia după al Doilea Război Mondial, s-a alăturat Uniunii Naționale Democrate și a fost membru al Senatului Republicii în grupul de Stângă Independentă din 1948 până la moartea sa în 1953. Ca laic și anticlerical, el s-a opus partidului Democrație Creștină și s-a opus ferm aderării la NATO. În cartea sa din 1927 Bolșevism, fascism și democrație, Nitti a corelat fascismul cu bolșevismul, spunând: „Există mică diferență între cele două și, în anumite privințe, fascismul și bolșevismul sunt identice”.[15] În același timp, ca pozitivist, pentru Nitti atât politica, cât și istoria s-au rezumat la fapte. La fel ca al Doilea Război Mondial, Revoluția Rusă a fost un fapt. Împotriva opiniei lui Georges Clemenceau, care considera pe ruși niște barbari ignoranți perfectibili, iar pe germani niște barbari imperfect educați,[16] Nitti se întreba ce i-ar fi împiedicat să se înțeleagă cu Rusia bolșevică, odată ce s-au înțeles bine cu Rusia Țarilor. Referindu-se la modernizare, el a scris: „Transplantarea principiilor și metodelor Revoluției Ruse într-o țară precum Italia... ar fi o ruină sigură. Dar se poate adăuga că există ceva în spiritul Revoluției Ruse pe care nici măcar Italia nu îl poate ignora.”[17]

Lucrări notabile

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ storia.camera.it, accesat în  
  2. ^ a b Francesco Saverio Nitti, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Francesco Saverio Nitti, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ a b Francesco Saverio Nitti, Munzinger Personen, accesat în  
  6. ^ Francesco Saverio Nitti, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ a b „Francesco Saverio Nitti”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b c Нитти Франческо Саверио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ Francesco Saverio Nitti, L'Italia all'alba del secolo XX, Casa Editrice Nazionale Roux e Viarengo, Torino-Roma, 1901
  12. ^ Francesco Saverio Nitti, Domenico De Masi, Napoli e la questione meridionale, Guida, Napoli, 2004
  13. ^ La scienza della finanza 1903-1936
  14. ^ Democracy and Social Policy by Yusuf Bangura
  15. ^ Francesco Saverio Nitti (), Bolshevism, Fascism and Democracy, New York: NY: Macmillan Co., p. 130 
  16. ^ Francesco Saverio Nitti, Rivelazioni, p. 95 
  17. ^ Francesco Saverio Nitti, Meditazioni dell'esilio, p. 125 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francesco Saverio Nitti