Sari la conținut

Friedrich Christian Diez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Friedrich Christian Diez
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Gießen, Hessa, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German[7][8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Marele Ducat Hessa Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
scriitor
cadru didactic universitar[*]​
romanist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBonn Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[9][10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea din Gießen  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Bonn  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Profesor pentruEdmund Stengel[*][[Edmund Stengel (German politician and romanist (1845-1935))|​]], Wilhelm Meyer-Lübke, Gaston Paris[*][[Gaston Paris (French medieval scholar and writer (1839-1903))|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Friedrich Christian Diez, pe scurt, Friedrich Diez (n. 15 martie 1794, la Gießen, în Hessen-Darmstadt - d. 29 mai 1876, la Bonn) a fost un filolog și romanist german. Este considerat fondator al lingvisticii romanice.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Friedrich Christian Diez și-a făcut sudiile la Gymnasium Humaniste, apoi a studiat la mica universitate elitistă din orașul său natal, Gießen, filologia clasică, cu Friedrich Gottlieb Welcker, care tocmai revenise din Italia, unde fusese doi ani. La universitate, l-a cunoscut pe Lorenz Diefenbach, autor al uneia dintre primele lucrări, care trata în ansamblul lor limbile romanice; a început să se intereseze de germanistică și de studiile celtice de care se va îndepărta ulterior. La universitate a studiat și istoria și cultura italiană.

A participat cu fervoarea patriotică a romantismului suscitat de ocupația napoleoniană, iar la vârsta de abia douăzeci de ani s-a înrolat în armată și a făcut parte din trupele care au pătruns în Franța în timpul campaniei din 1813. A profitat de șederea în Franța pentru a-și aprofunda cunoștințele de limbă și de cultură franceză. Odată cu instaurarea păcii, s-a deșteptat în el interesul pentru literaturile romanice vechi, îndeosebi pentru literatura provensală a trubadurilor, care va deveni în viitor axa intereselor sale. După publicarea de către la Silva a romances viejos, Diez a intrat în contact cu cultura spaniolă și s-a consacrat, în 1818, traducerii unei selecții din Romancero, cât și a două faimoase poeme ale Lordului Byron, Corsarul și Lara.

Imediat, a început să studieze vechea poezie provensală, punând prima piatră unghiulară a studiilor moderne de literaturi romanice din Evul Mediu. În 1818, i-a făcut o vizită lui Goethe, la Weimar; maestrul l-a încurajat și i-a condus eforturile spre studiul acestei limbi și acestei literaturi recent descoperite, sfătuindu-l să citească Choix des poésies[11] originale ale trubadurilor publicată de François Raynouard, între anii 1816-1822, operă în mai multe volume despre care scrisese o recenzie pentru Heidelberg Jahrbücher.

După o ședere de câțiva ani la o școală medie privată, în 1822 Diez s-a mutat la Bonn, unde a deținut poziția de Privatdozent. În 1823, a publicat Introducere în poezia romanică, iar în anul următor i-a apărut o lucrare despre poezia trubadurilor.

Conform celor scrise de Mihai Eminescu „În privința limbei românești Diez are meritul de a fi nimicit pe cale științifică toate basmele despre originea slavă a limbei românești, precum acele erau susținute cu patimă de filologi de școală veche, slavoni, și combătute în acelaș mod nedibaci de școala veche a filologiei românești.”[12]

Opera

[modificare | modificare sursă]
  • Altspanische Romanzen (Berlin, 1821)
  • Über die Minnehöfe, Beiträge zur Kenntnis der romanischen Poesie (Berlin, 1825; franz. v. Roisin, Lille 1842)
  • Die Poesie der Troubadours (Zwickau 1826; 2. Aufl. v. Bartsch, Leipzig 1883; franz. v. Roisin, 1845)
  • Leben und Werke der Troubadours (Leipzig 1829, mit zahlreichen Übersetzungen; 2. Aufl. v. Bartsch, das. 1882), worin zum ersten mal eine umfassende und wissenschaftliche Darstellung des Wesens und der Entwicklung der provenzalischen Lyrik im Mittelalter gegeben wird.
  • Grammatik der romanischen Sprachen[13](Bonn 1836–38, 3 Bde.; 4. Aufl., Bonn. 1876–77; engl. v.n Cayley, 1862; franz. v. Brachet u.a., 1872–76)
  • Etymologisches Wörterbuch der romanischen Sprachen[14] (Bonn 1853, 2 Bde.; 4. Aufl. v. A. Scheler, Bonn 1878), zu dem Jarnik einen Index herausgab (Berlin 1878). Beide Werke behandeln diese Sprachen zum ersten Mal vom vergleichenden historischen Standpunkt aus und sind dadurch für die romanische Philologie epochemachend geworden.
  • Altromanische Sprachdenkmale (Bonn, 1846)
  • Zwei altromanische Gedichte (Bonn, 1852)
  • Über die erste portugiesische Kunst- und Hofpoesie (Bonn, 1863)
  • Altromanische Glossare, berichtigt und erklärt (Bonn, 1865)
  • Romanische Wortschöpfung (Bonn, 1875)
  • Kleinere Arbeiten und Rezensionen (hrsg. v. Breymann, München, 1883)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Friedrich Christian Diez, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Friedrich Christian Diez, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  4. ^ a b Friedrich Christian Diez, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Friedrich Christian Diez, SNAC, accesat în  
  6. ^ „Friedrich Christian Diez”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Диц Фридрих Кристиан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  8. ^ „Friedrich Christian Diez”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ În românește: Poezii alese / Antologie de poezii
  12. ^ Mihai Eminescu, Opere - IX - Publicistica, 1870 - 1877, Ed. Academiei Republicii Sociaiste România, Bucuresti, 1980, pag. 116
  13. ^ În limba română: Gramatica limbilor romanice
  14. ^ În românește: Dicționar etimologic al limbilor romanice

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Beatriz Brinkmann Scheihing: Spanische Romanzen in der Übersetzung von Diez, Geibel und von Schack. Analyse und Vergleich. Elwert, Marburg 1975. (= Marburger Beiträge zur Germanistik; 51) ISBN 3-7708-0542-9
  • Hans Ulrich Gumbrecht: Un souffle d’Allemagne ayant passé: Friedrich Diez, Gaston Paris, and the genesis of national philologies, Romance Philology 40 (1986), 1-37.
  • Yakov Malkiel: Friedrich Diez and the Birth Pangs of Romance Linguistics, Romance Philology 30 (1976), 1-15.
  • Udo Schöning: Friedrich Diez als Übersetzer der Trobadors. Ein Beitrag zur Geschichte der deutschen literarischen Übersetzung. Narr, Tübingen 1993. (= Transfer; 6) ISBN 3-8233-4085-9
  • Wolfgang Sykorra: Friedrich Diez' etymologisches Woerterbuch der romanischen Sprachen und seine Quellen. Rom. Sem. d. Univ. Bonn, Bonn 1973. (= Romanistische Versuche und Vorarbeiten; 47)
  • Jürgen Storost, „Die Diez-Stiftung. I. Zur Gründungsgeschichte.“ In: Beiträge zur Romanischen Philologie, 28. Jahrgang 1989, Heft 2, Seiten 301-316.
  • Jürgen Storost, „Die Diez-Stiftung II. Zur Wirkungsgeschichte“. In: Beiträge zur Romanischen Philologie, 29. Jahrgang 1990, Heft 1, Seiten 117-133.
  • Jürgen Storost, „Hugo Schuchardt und die Gründungsphase der Diezstiftung. Stimmen in Briefen“, Bonn: Romanistischer Verlag, 1992.
  • Jürgen Storost, „Noch einmal: Zur Diez-Stiftung“. In: Romanistisches Jahrbuch, Band 45, 1994, Seiten 74-84.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Friedrich Christian Diez la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Friedrich_Christian_Diez&oldid=15545263