Sari la conținut

Fronton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Illustrații cu diverse tipuri de frontoane

Un fronton (plural: frontoane) este un element arhitectural folosit în arhitectura clasică, cea barocă și cea neoclasică, alcătuit dintr-o cornișă frântă sau curbă, susținut de un antablament, care se găsește deasupra intrării unei clădiri, uși, ferestre, etc. Un fronton este uneori elementul superior al unui portic. Pentru structurile simetrice, un fronton oferă un punct central și este adesea folosit pentru a adăuga grandoare unei intrări.[1]

Frontonul se găsește la templele grecești, și în arhitectura etruscă, romană, renascentistă, barocă, rococo, neoclasică și Beaux-Arts. Acest element arhitectural a fost dezvoltat de arhitectura Greciei Antice. În Roma Antică, perioada Renascentistă și în alte epoci, frontonul a fost folosit cu scop decorativ, deaspura ferestrelor sau ușilor.

  1. ^ Partridge, Chris (). „Cash: Property: KNOW YOUR PEDIMENTS: A weekly guide to the language of architecture”. Gale OneFile: News. Accesat în . 
  2. ^ Jones, Denna (). Architecture The Whole History (în engleză). Thames & Hudson. p. 277. ISBN 978-0-500-29148-1. 
  • Dictionary of Ornament by Philippa Lewis & Gillian Darley (1986) NY: Pantheon

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fronton