Funcționarul de bancă
Această pagină a fost propusă pentru ștergere.
Motivul: notabilitate Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Funcționarul de bancă. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia.
Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă. |
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Funcționarul de bancă a fost o revistă lunară, care a apărut, începând cu 31 mai 1925, la Cluj, ca organ al “Colegialității” Asociației Funcționarilor Români de Bancă, Industrie și Comerț. Avea sediul la Cluj. Redacția și administrația se aflau în Palatul Camerei de Comerț și Industrie din Cluj.
”Funcționarul de bancă va continua să țină trează, în sufletele colegilor, conștiința de tagmă și va servi la tribună liberă pentru toți acei care cred că au de spus un cuvânt în legătura cu ideea care ne frământă pe noi.” Colaborează: I. Bănățeanu, V. Chirilă.
Revista avea ca și scop propagarea ideii de organizare a funcționarilor particulari de toate categoriile și de naționalitate română.
Ca și teme găsim: diferențe între organizațiile din străinătate și Organizația Funcționarilor Români de Bancă, Industrie și Comerț, sau informații despre asociație și despre Adunarea Generală.
Lozinca revistei era: “Răsplătirea muncii noastre depuse în interesul propășirii generale, tratarea umană în raport cu pregătirea ce o avem și independența exprimării liberei noastre gîndiri în afară de oficiu.”