George Dragomir s-a născut în satul Turia, din județul Olt, nume ce avea să și-l însușească ulterior ca artist.[1] A urmat clasele primare în satul natal, iar ciclul secundar în localitatea Zorleasca. Primele două clase de liceu le-a urmat la Liceul „Radu Greceanu”, iar următoarele două la Liceul „Nicolae Titulescu” din Slatina.
George Dragomir Turia abordează o gamă artistică variată, potrivit criticilor în domeniu, întrucât pictează, sculptează, lucrează în bronz și experimentează tehnici de multiplicare și transfer de imagine.[1][3] Creațiile sale artistice reprezintă un colaj de amintiri personale, voci interioare, muzicalitate, răspunsuri, speranță, o reprezentare vizuală a unui poem pe care nimeni nu l-a scris.[4] Ideea de reprezentare a spațiului interior, încercările de a construi vizual o infrastructură interioară care să surprindă moduri omenești fundamentale de a fi sunt coordonate principale ale operei lui George Dragomir Turia.[5] Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se află: „Umbra fostului eu”, „Prima materia”, „Natură duală”, „Natura firii”, „Mirare” sau „Inocență”.[3]
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România începând cu anul 1997.[6] În 2001 s-a stabilit în Canada, unde a realizat cea mai mare parte a lucrărilor sale, iar în 2005 a devenit membru al Visual Arts Ontario și Ontario Society of Artists, din Toronto.[7] După douăzeci de ani, a revenit în țară, în 2021, unde a continuat să expună creații deja consacrate, dar și să realizeze noi opere artistice, în special axate pe tema strămutării și a experienței creatoare în spațiul nord-american.[8]
În 2023, a realizat trofeul pentru cea de-a doua ediție a Concursului Internațional de Artă Plastică „Gheorghe Petrașcu”, organizat în Tecuci.[9]
Imagine de la Expoziția „Față în față” a lui George Dragomir Turia, Slatina, 20241993 - Galeria „Artis”, Muzeul Județean de Artă, Slatina, Olt, România;
2023 - Salonul Județean de Artă, Galeria „Artex”, Râmnicu Vâlcea, România.
De asemenea, lucrările lui George Dragomir Turia se regăsesc în colecțiile Muzeului Județean de Artă din Slatina, Colecția Centrului Național de Arte din Cairo, Colecția Uniunii Artiștilor Plastici din București, Colecția Universității de Arte din București, Colecția Institutului Francez din București și Colecția The World Bank din București.
Assos Art Foundation i-a decernat în 1995 Premiul pentru ceramică, iar în 1999 activitatea sa artistică a fost răsplătită cu Bursa „Costel Badea”, instituită de Uniunea Artiștilor Plastici din România.[5] În 2010, în Toronto, a primit Premiul pentru Artă „Nicăpetre”.[10]
În 2024, i-a fost acordat Premiul Special al Consiliului Director al Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru lucrarea expusă în cadrul Salonului Național de Artă Contemporană 2024 de la București. Decernarea premiilor a avut loc pe 8 decembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu.[11]