Sari la conținut

Gheorghe Silaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Silaș
Date personale
Născut18 aprilie 1914
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud
Decedat9 martie 2001 (86 de ani)
Timișoara
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațieInginer
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Politehnica Timișoara  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române


Gheorghe Silaș (n. 18 aprilie 1914, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud[1], d. 9 martie 2001,[2] Timișoara) a fost un inginer român, membru corespondent (18 decembrie 1991) al Academiei Române.

A urmat Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej.[3] Studiile superioare și le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971.[4]

Activitatea didactică

[modificare | modificare sursă]

Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de mecanică teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții.[1]

Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector.[5] Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică.[1]

În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit.

Activitatea științifică

[modificare | modificare sursă]

În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt „Sisteme vibropercutante” și „Systemes dynamiques à interaction percutantes”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și a făcut parte din mai multe societăți științifice internaționale.[1][4]

Decorații și premii

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Steaua RPR cl. V, 1959[6]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (26 iunie 1969) „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”[7][6]
  • Premiul I al Ministerului Învățământului, 1963[8]
  1. ^ a b c d Gheorghe Silaș Arhivat în , la Wayback Machine. edu.ro, accesat 3 mai 2009
  2. ^ 9 martie Arhivat în , la Wayback Machine. srr.ro, accesat 3 mai 2009
  3. ^ Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej: Scurt istoric Arhivat în , la Wayback Machine., dej.ro, accesat 2015-04-29
  4. ^ a b In memoriam, 2001 acad.ro, accesat 3 mai 2009
  5. ^ Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice Timișorene, Timișoara: Editura Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4, p. 4
  6. ^ a b Silaș, p. 63
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 494 din 26 iunie 1969 privind conferirea de ordine și medalii ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învățămîntul de toate gradele, cu prilejul zilei de 30 iunie, „Ziua învățătorului”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul V, nr. 77, Partea I, luni 14 iulie 1969, p. 610.
  8. ^ Silaș, p. 66
  • Gheorghe Silaș ș.a. - Institutul Politehnic Timișoara 1920 - 1970, Monografie, Timișoara: Litografia IPT, 1970.


Predecesor:
Marin Rădoi
Rectorul Universității Politehnica Timișoara
19621963
Succesor:
Constantin Avram


Legături externe

[modificare | modificare sursă]