Sari la conținut

Gisella Grosz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gisella Grosz
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Șimleu Silvaniei, Austro-Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Decedată1942 (66 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Ghetoul din Riga⁠(d), Riga, Letonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (genocid) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAdolf Weißmann[*][[Adolf Weißmann (German musicologist (1873-1929))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieclassical pianist[*][[classical pianist (pianist who is formally trained in and plays classical music)|​]]
profesoară de muzică[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de muzică Franz Liszt din Budapesta[*][1]  Modificați la Wikidata
PregătireThomán István[*][[Thomán István (muzician maghiar)|​]], Teresa Carreño[*][[Teresa Carreño (muziciană venezueleană)|​]]  Modificați la Wikidata

Gisella Grosz (n. , Șimleu Silvaniei, Austro-Ungaria – d. 1942, Ghetoul din Riga⁠(d), Riga, Letonia) a fost o pianistă maghiară.

Grosz s-a născut într-o familie de evrei în Șimleu Silvaniei, pe atunci în Austro-Ungaria. A studiat pianul la Academia Regală de muzică din Budapesta cu István Thomán. A susținut primele concerte în 1897 la Budapesta[3] și în 1898 și 1899 în Leipzig și Berlin, cu un oarecare succes.[4] Din 1898 s-a aflat în mod constant în Berlin,[5] unde a studiat cu Teresa Carreño.

A fost solistă a Filarmonicii din Berlin în 1902, 1905, 1908 și 1909.[6] În 6 februarie 1906 ea a înregistrat pentru Welte-Mignon, fiind una dintre primele femei pianiști ce au realizat înregistrări pentru această companie.[7]

În 1911 a renunțat la cariera de pianistă pentru a se căsători cu Adolf Weissmann (1873-1929), un bine-cunoscut critic muzical din Berlin, autor al unor biografii pentru Bizet, Chopin, Verdi și Puccini. După retragerea sa din concerte, Gisella Grosz a continuat să dea cursuri de pian. Împreună cu soțul ei, a găzduit frecvente concerte de cameră în anii 1920, până la moartea prematură a acestuia în 1929.

Ea a fost trecută în cartea de telefoane din 1937 până în 1940 ca Gisella Weissmann (Weißmann). În 1940 numele evreiesc Sara a fost adăugat intrării, iar în 1941, evreii au fost scoși cu totul din cartea de telefoane. În ianuarie 1942 a fost deportată la Riga, în Letonia, unde a și murit, în același an.

Grosz și Weissmann au avut în 1908 un copil născut în afara căsătoriei, Ilse. Fiica a devenit de asemeanea pianistă, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad Wolff în Paris. Din 1933 Ilse Weissmann a trăit în Franța, Anglia și Italia, iar în cele din urmă a emigrat în SUA, unde a murit în anul 2000.

  1. ^ a b c Grosz, Gizella, accesat în  
  2. ^ a b http://www.fembio.org/biographie.php/frau/frauendatenbank?fem_id=11899, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Országos Hirlap, 20 decembrie 1897, p. 4; 21 decembrie 1897, p. 8
  4. ^ Musikalisches Wochenblatt, Leipzig, 28 aprilie 1898, vol. 38, nr. 18, p. 266
  5. ^ Országos Hirlap, 14 februarie 1898, p. 10
  6. ^ Peter Muck: Einhundert Jahre Berliner Philharmonisches Orchester, Tutzing, Schneider, 1982
  7. ^ Gerhard Dangel și Hans-W. Schmitz: Welte-Mignon Reproduceri.
  • Adolf Weißmann: Berlin als Musikstadt: Geschichte der Oper und des Konzerts von 1740 bis 1911. Berlin, Schuster & Loeffler, 1911
  • Walter Niemann: Meister des Klaviers, Berlin, Schuster & Loeffler, 1919