Glynn Lunney
| Glynn Lunney | |
 Glynn Lunney in 1974, director al Apollo-Soyuz Test Project | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Old Forge(d), Pennsylvania, SUA[1] |
| Decedat | (84 de ani) Clear Lake City(d), Texas, SUA[2] |
| Cauza decesului | Leucemie |
| Căsătorit cu | Marilyn Kurtz Lunney |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | NASA director de zbor și controlor de zbor director de zbor |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Activitate | |
| Alma mater | UDM, B.S. 1958 |
| Organizație | NASA[1] |
| Premii | Medalia Prezidențială a Libertății |
Modifică date / text  | |
Glynn Stephen Lunney (n. , Old Forge(d), Pennsylvania, SUA – d. , Clear Lake City(d), Texas, SUA) a fost un fost inginer american la NASA. Angajat la NASA încă de la înființarea acesteia în 1958, Glynn a ocupat funcția de director de zbor în timpul programelor Gemini și Apollo și a fost responsabil pentru evenimente istorice precum aselenizarea Apollo 11 și pentru orele cruciale prin care a trecut Apollo 13. La sfârșitul programului Apollo, a devenit director al proiectului de testare Apollo-Soyuz, fiind prima colaborare a zborului în spațiu între Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Mai târziu, a servit ca director al Programului Space Shuttle înainte să părăsească serviciul la NASA, în 1985, devenind mai târziu președinte al Alianței Spațiale Unite. Lunney a fost o figură importantă în rândul programelor spațiale ale US. A primit nenumărate premii pentru munca sa, inclusiv Trofeul Național Spațial, acordat în 2005 de către organizația de caritate, Rotary International. Chris Kraft, primul director de zbor la NASA, l-a descris pe Lunney ca fiind „un adevărat erou al erei spațiale”, „un contribuitor remarcabil al explorării spațiale din ultimii 40 de ani.”[3] A primit Medalia Libertății oferită de președinte pentru toate eforturile depuse în misiunile spațiale.[4]
Anii de început și cariera la NACA
[modificare | modificare sursă]Glynn Lunney a crescut în orașul cărbunelui, Old Forge, Lackawanna County, Pennsylvania.[3] Acesta a absolvit Școala Pregătitoare Scranton.[4] Glynn a devenit fascinat în copilăria sa de zbor, motiv pentru care a decis să studieze inginerie pe timpul colegiului. A absolvit Universitatea din Detroit în 1958, specializat în inginerie aeronautică,[3] înrolându-se ulterior în programul de formare cooperativă condus de Centrul de Cercetare din Cleveland, Ohio.[3] Glynn și-a început cariera aerospațială printr-un internship la Comitetul Consultativ Național pentru Centrul de Cercetare Aeronautică Lewis (NACA).[5] Acolo, a lucrat cu un grup care a folosit un bombardier B-57 pentru a lansa mici rachete ridicate în atmosferă cu scopul de a efectua măsurători ale transferului de căldură.
Cariera la NASA
[modificare | modificare sursă]În 1959, Lunney a fost transferat la Centrul de Cercetare Langley, Virginia, unde s-a alăturat Grupului pentru Activități Spațiale.[3] Una din primele atribuții ale lui Lunney în cadrul Grupului, a fost în Grupul de simulare al Centrului de Control.[6] Aici a fost responsabil pentru pregătirea și operarea misiunilor simulate folosite pentru a instrui controlorii de zbor în programul cu echipaj Mercury.[6]
În 1962, și-a continuat activitatea în Houston, la NASA, unde a devenit șef pentru filiala dinamicii zborurilor, mai târziu devenind director pentru Programele Gemini și Apollo, inclusiv Apollo 11 și 13.[3] A fost ales să devină director de zbor în 1964, la vârsta de 27 de ani, devenind mai târziu șef al biroului directorial de zbor.[4] În 1972, Lunney a devenit manager al Proiectului de testare Apollo-Soyuz (ASTP), un joint-venture sensibil între Statele Unite și Uniunea Sovietică (acum Rusia).[3] De asemenea, Lunney a preluat conducerea Apollo din 1973.[3] Proiectul de testare Apollo-Soyuz și-a încheiat cu succes misiunea în 1975, Lunney devenind conducător al Programului de Integrare și Dezvoltare al Shuttle Payload.[3] În acest timp, el a servit, de asemenea, două funcții la sediul NASA: din 1976 până în 1977 el a ocupat funcția de adjunct administrator asociat pentru operațiunile de zboruri spațiale și din 1979 până în 1980 a devenit administrator asociat pentru Operațiunile de Transport în Spațiu.[6]
Din 1981 până în 1985, Lunney s-a întors la Houston, unde a devenit conducător al Sistemului Național de Transport Spațial, în cadrul căruia a supervizat toată ingineria, proiectarea și integrarea sistemelor de vehicule Shuttle.[6]
Glynn s-a retras de la NASA în 1985 și s-a mutat la Rockwell International, unde a condus operațiunile de la Houston și devenind în 1995 membru al Alianței Spațiale a SUA.[3]
Lunney a fost vicepreședinte și director de program al contractului de operațiuni de zbor cu spațiul american până la pensionarea sa în 1999.[3]
Viață personală
[modificare | modificare sursă]Glynn Lunney este căsătorit cu Marilyn Kurtz și au împreună 4 copii și numeroși nepoți.[7] La pensionare, Lunney a oferit consultanță pentru două companii de start-up și s-a bucurat de golf.[7]
A decedat în data de 19 martie 2021, la vârsta de 84 de ani, după mulți ani cu leucemie.
Premii și onoruri
[modificare | modificare sursă]Glynn Lunney face parte din numeroase societăți profesionale și onorifice, așa cum sunt,
- Pi Tau Sigma (Societatea de Onoare a Ingineriei Mecanice)[3]
- Tau Beta Pi (Societatea de Onoare a inginerilor)[3]
- Membru al Societății Americane de Astronauți[3]
- Membru al Institutul American de Aeronautică și Astronautică[3]
De asemenea este purtătorul unor premii onorifice
- Echipa s-a a primit premiul NASA pentru realizările obținute pentru programul Mercury în 1962, pentru Gemini în 1967, pentru Apollo în 1967 și 1968[3]
- Performanța NASA și premii excepționale/ distincte pentru efortul depus în 1964, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1975, 1980, 1985.[3]
- Premii oferite de Guvern în 1981, 1983, 1985.[3]
- Premiul AIAA Lawrence Sperry în 1970 pentru recunoașterea contribuțiilor remarcabile în domeniul aeronauticii de către un inginer sub 35 de ani. https://web.archive.org/web/20060318145551/http://www.guidrynews.com/05Community/04605RNASA.htm
- Premiul Arthur S. Flemming în1973 pentru un serviciu meritoriu oferit guvernului S.U.A.[3]
- Premiul AIAA Louis W. Hill pentru transportul spațial în 1976.[3]
- Premiul Allan D. Emil Memorial al Federației Internaționale de Astronautică în 1978 pentru o contribuție remarcabilă la știința și tehnologia spațială și promovarea cooperării internaționale în domeniul astronauticii. [3]
- Premiul AAS W. Randolph Lovelace II în 1983 pentru contribuții remarcabile la știința și tehnologia spațiului.[3]
- Premiul Elmer A. Sperry în 2008 pentru activitatea sa pentru programul Apollo-Soyuz.[8]
Note, referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c https://www.nasa.gov/press-release/nasa-remembers-legendary-flight-director-glynn-lunney Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v https://web.archive.org/web/20060318145551/http://www.guidrynews.com/05Community/04605RNASA.htm
- ^ a b c „Glynn Lunney - Astronaut Scholarship Foundation”.
- ^ „Glynn S Lunney”. National Air and Space Museum. .
- ^ a b c d „ch9”. history.nasa.gov.
- ^ a b „Rotary National Award for Space Achievement (RNASA) - 2005 National Space Trophy Recipient”. rnasa.org.
- ^ „Glynn Lunney”. Hack the Moon.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Apollo 13: Apogee of the Crisis”. www.apollostory.com. Arhivat din original la . Accesat în . Audierea lui Lunney ca director de zbor în timpul crizei Apollo 13.
