Grigna Settentrionale
| Grigna Settentrionale | |
  | |
| Poziția | Provincia Lecco Italia |
|---|---|
| Coordonate | 45°57′10″N 9°23′13″E / 45.9528°N 9.3869°E |
| Suprafață | 1.617 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT2030001 |
Modifică date / text  | |
Grigna Settentrionale este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 1.617 ha, integral pe uscat.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Grigna Settentrionale este situat la coordonatele 45°57′10″N 9°23′13″E / 45.952778°N 9.386944°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Grigna Settentrionale a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 2 specii de plante și 52 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 14 habitate naturale: Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Mlaștini alcaline, Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Păduri de Castanea sativa, Peșteri inaccesibile publicului, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Fânețe montane, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase de la nivelul montan până la nivelul alpin (Thlaspietea rotundifolii).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (2): Gladiolus palustris, Mannia triandra
- păsări (47): uliu păsărar (Accipiter nisus), minunița (Aegolius funereus), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), șorecarul comun (Buteo buteo), Certhia brachydactyla, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), erete vânăt (Circus cyaneus), corb (Corvus corax), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură de munte (Emberiza cia), presură galbenă (Emberiza citrinella), măcăleandru (Erithacus rubecula), vânturel roșu (Falco tinnunculus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), pițigoi moțat (Lophophanes cristatus), Lyrurus tetrix tetrix, cinghiță alpină (Montifringilla nivalis), muscar sur (Muscicapa striata), alunar (Nucifraga caryocatactes), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Periparus ater), viespar (Pernis apivorus), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), pițigoi de munte (Poecile montanus), Prunella collaris, stăncuță alpină (Pyrrhocorax graculus), aușel cu cap galben (Regulus regulus), mărăcinar (Saxicola rubetra), sitar de pădure (Scolopax rusticola), țiclete (Sitta europaea), huhurez mic (Strix aluco), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie de câmp (Sylvia communis), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă gulerată (Turdus torquatus)
- amfibieni (1): Triturus carnifex
- mamifere (2): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (2): Austropotamobius pallipes, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 60 de specii de plante, 2 specii de amfibieni, 9 specii de mamifere, 1 specie de nevertebrate, 5 specii de reptile.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b DM 15/07/2016 G.U. 186 del 10-08-2016
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Grigna Settentrionale”. Accesat în .
- ^ a b „Grigna Settentrionale”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .