Gheorghe Grigore Cantacuzino

Gheorghe Grigore Cantacuzino
foto 1890
Date personale
Născut	22 septembrie 1832 București, Țara Românească
Decedat	22 martie 1913 (80 de ani) București, România
Părinți	count Grigore Cantacuzino, Count Cantacuzino[*][[count Grigore Cantacuzino, Count Cantacuzino (1800 - 1849 Wien, Austria)|​]] Luxandra Kretzulescu, lady of Floresti[*][[Luxandra Kretzulescu, lady of Floresti |​]]
Copii	Grigore Gheorghe Cantacuzino Mihail G. Cantacuzino
Cetățenie	România
Ocupație	politician judecător avocat om de afaceri
Limbi vorbite	limba română
Președinte al Senatului României
În funcție 10 martie 1911 – 23 martie 1913
În funcție 25 februarie 1892 – 24 octombrie 1895
Prim-ministru al României
În funcție 1904 – 1907
Precedat de	Dimitrie A. Sturdza
Succedat de	Dimitrie A. Sturdza
În funcție 23 aprilie 1899 – 19 iulie 1900
Precedat de	Dimitrie A. Sturdza
Succedat de	Petre P. Carp
Președinte al Camerei Deputaților din România
În funcție 25 septembrie 1900 – 14 februarie 1901
În funcție 16 noiembrie 1889 – 22 februarie 1891
Ministru al finanțelor
În funcție 1873 – 1875
Ministru al justiției
În funcție 1870 – 1870
Primar general al municipiului București
În funcție 1869 – 1870
Deputat al României
Președintele Crucii Roșii Române
Partid politic	Partidul Conservator

Pentru fiul domnului Șerban Cantacuzino, vedeți Gheorghe Cantacuzino.

Gheorghe Grigore Cantacuzino

Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino supranumit Nababul (n. 22 septembrie 1832, București, Țara Românească – d. 22 martie 1913, București, România) a fost un om politic român, ales primar al Bucureștiului (mai 1869 - ianuarie 1870), ministru în varii guverne și cel de-al 20-lea prim-ministru al României de două ori, în perioadele 1899 - 1900 și 1904 - 1907.

Biografie

Familie

Gheorghe Grigore Cantacuzino se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români respectiv împăraților bizantini Cantacuzino. A fost fiul vornicului Grigore Iordache Cantacuzino (1800-1849) și al Luxandrei Cantacuzino, născută Krețulescu.

Era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.

Educație

A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel Bucuresti, functie din care a demisionat la data de 4 mai 1864.

Monstruoasa coaliție, magistrat

În calitatea sa de membru al lojei masonice Sages d'Heliopolis, din anul 1865, a participat activ la coaliția politică, cunoscută ca Monstruoasa coaliție, care a dus la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea României. Dupa lovitura de stat de la 11 februarie 1866 a reintrat în magistratură, ca președinte al Curții de Apel București.

Funcții publice

A fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea Constituției din 1866.

A fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, iar în perioada aprilie 1869 - ianuarie 1870 a fost primar al Bucureștiului. Una din inițiativele sale în perioada cât era primar a fost și ridicarea monumentului denumit Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deținut în două rânduri funcția de ministru de Interne (11 aprilie 1899 - 9 ianuarie 1900 si 22 decembrie 1904 - 12 martie 1907) și pe cea de președinte al Consiliului de Miniștri. A mai deținut funcțiile de: ministru Lucrărilor Publice (16 decembrie 1873 - 7 ianuarie 1875) și pe cea de ministru al Justiției (24-27 ianuarie 1870). După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator. În iulie 1900 a prezidat ședința partidului în care s-a aprobat fuzionarea acestei formațiuni politice cu Partidul Constituțional ("junimist"). În aprilie 1907 s-a realizat fuziunea tuturor formațiunilor politice consevatoare, iar Cantacuzino a fost nevoit să cedeze șefia noului Partid Conservator lui Petre P. Carp.

Nababul

Datorită averii sale colosale a fost supranumit "Nababul". Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și "Micul Trianon", în prezent în ruină.

Bibliografie suplimentară

• Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 90–92 
• Slavici, Ioan (1981), „Gheorghe Gr. Cantacuzino”, Opere. Volumul 10, Text stabilit și variante de C. Mohanu. Note de Dimitrie Vatamaniuc., București: Editura Minerva 

Legături externe

• PRIMAR DE BUCUREȘTI Cine a fost „Nababul“, latifundiarul putred de bogat ajuns edil-șef de două ori?, 12 aprilie 2011, Adevărul
• Conservatorul milionar Arhivat în 27 mai 2012, la Archive.is, 12 decembrie 2005, Irina Munteanu, Jurnalul Național
• Oameni care au fost. Nababul, 26 iunie 2003, Ion Bulei, Ziarul de Duminică
• Elitele si arhitectura rezidentiala (X). Ce a rămas in urma Nababului, 25 martie 2010, Narcis Dorin Ion, Ziarul de Duminică
• Un secol de la moartea lui George Grigore Cantacuzino, zis Nababul., 23 martie 2013, Simona Lazar, Tudor Cires, Jurnalul Național

Funcții politice
Predecesor: Panait Iatropol	Primar al Bucureștiului mai 1869 - ianuarie 1870	Succesor: Eftimie Diamandescu
Predecesor: Dimitrie Sturdza	Prim ministru al României 1899–1900	Succesor: Petre P. Carp
Predecesor: Dimitrie Sturdza	Prim ministru al României 1906–1907	Succesor: Dimitrie Sturdza