Numele binomial este Agaricus sect. Gymnopus, determinat de renumitul savant sudafrican (Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al lucrării sale Synopsis methodica Fungorum din 1801.[6] Apoi, în 1821, micologului englez Samuel Frederick Gray a fost ridicat la statul de gen sub denumirea actuală (2024).[7]
Termenul Dictyoploca, determinat de micologul francez Narcisse Théophile Patouillard în Bulletin de la Société mycologique de France din 1890,[8] bazat pe descrierea medicului și botanistului francez Camille Montagne (1784-1866) și toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.[9]
Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă vecheγυμνός= golaș, nud, strălucitor),[10] datorită aspectului general.
Pălăria: este de dimensiune mică până mijlocie, subțire până destul de cărnoasă, preponderent higrofană, inițial convexă, aplatizându-se cu timpul, devenind adesea din ce în ce mai adâncită și neregulată cu marginea răsucită în sus și prezentând ocazional un gurgui mic și turtit în centru. Cuticula este netedă și goală, mată sau lucioasă, niciodată vâscoasă, cu un colorit variabil, care poate fi albicios, ocru-gălbui, ocru, galben-maroniu, brun-roșiatic, castaniu sau brun închis.
Lamelele: sunt subțiri, dense, bifurcate și aderate la picior, uneori aproape libere. Coloritul este mereu mai deschis decât pălăria, fiind alb până ocru-gălbui.
Piciorul: mai lung ca diametrul pălăriei este mereu dur, cartilaginos și fibros, neted sau striat, cu o bază pliată, foarte des prelungită în formă de rădăcină și de la început sau după scurt timp gol pe dinăuntru.
Carnea: este destul de subțire și ceva elastică, la cele mai multe specii necomestibilă, din cauza mirosului dezgustător (de exemplu Gymnopus hariolorum, [11]Gymnopus impudicus[12]) și/sau gustului iute (de exemplu Gymnopus peronatus[13]). Specii adevărat toxice nu sunt cunoscute.[4][5][14]
Caracterisici miccroscopice: are spori mici, netezi, elipsoidali, în formă de picătură, hialini (translucizi) și neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod). Pulberea lor este albă. Basidiile cu 2-4 sterigme fiecare au o formă de măciucă. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) sunt clavate neregulat cu excrescențe cu cârlige. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc adesea. Hifele pe cuticulă pot fi noduroase sau ramificate.
În trecut, un număr mare de specii cu spori albi, unele foarte frecvente, au fost atribuite genului Collybia, dar din 1997, majoritatea au fost separate din nou în alte genuri, cele mai multe transferate la genul Gymnopus.[15] Următoarele specii ale genului sunt listate în Index Fungorum:[16]
^P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers (2008) „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 298, ISBN 0-85199-826-7
^Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 235
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 272-273, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 372-373, ISBN 88-85013-46-5
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 276-277, ISBN 3-405-12116-7
^V. Antonín & M. E. Noordeloos: „A monograph of Marasmius, Collybia and related genera in Europe”, vol. 17, partea a 2-a: „Collybia, Gymnopus, Rhodocollybia, Crinipellis, Chaetocalathus, and additions to Marasmiellus”, Editura IHW, Eching 1997
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983-1993
V. Antonín, R. Halling & M. E. Noordeloos: „Generic concepts within the groups of Marasmius and Collybia sensu lato”, în: „Mycotaxon”, nr. 63, p. 359-368
V. Antonín & M. E. Noordeloos: „A monograph of Marasmius, Collybia and related genera in Europe”, partea a 2-a: „Collybia, Gymnopus, Rhodocollybia, Crinipellis, Chaetocalathus, and additions to Marasmiellus”, Editura IHW, Eching 1997
H. Clémençon: „Kompendium der Blätterpilze I. Collybia – Z”, în: „Mycologia”, vol. 47, p. 5-25
Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 3, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 978-3-8001-3528-8
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
M. E. Noordeloos: „Gymnopus”, în: „Flora Agaricina Neerlandica”, vol. 3, 1995
A. W. Wilson & D. E. Desjardin: „Phylogenetic relationships in the gymnopoid and marasmioid fungi (Basidiomycetes, euagarics clade)”, în: „Mycologia”, vol. 97, nr. 3, 2005, p. 667-679
_BHL3270812.jpg)
G. alkalivirens
G androsaceus
G. biformis
G. brassicolens
G. confluens
G. dichrous
G. erythropus
G. hariolorum_Halling_876437.jpg)
_Fr_243328.jpg)
_Halling_241738.jpg)
_Antonin,_Halling_%26_Noordel_39054.jpg)
G. impudicus
G. lanipes
G. luxurians
G.montagnei
G. ocior
G. peronatus
G. putillus
G. spongiosus
G. subpruinosus
G. subsulphureus
_Vila_%26_Llimona_233020_crop.jpg)
_Murrill_263019.jpg)
_Redhead_888820.jpg)
_Anton%C3%ADn,_Halling_%26_Noordel_328851_crop.jpg)
_Halling_828961.jpg)
_Desjardin,_Halling_%26_Hemmes_569851_crop.jpg)
_Murrill_421627.jpg)
Materiale media legate de Gymnopus la Wikimedia Commons