Helmuth von Pannwitz
| Helmuth von Pannwitz | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Helmuth von Pannwitz  |
| Născut | [1][2] Bodzanowice(d), Gmina Olesno(d), Voievodatul Opole, Polonia |
| Decedat | (48 de ani)[1][2] Moscova, RSFS Rusă, URSS[3] |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (spânzurare) |
| Părinți | Wilhelm von Pannwitz[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| A luptat pentru | .svg){kind=small} Imperiul German.svg){kind=small} Germania Nazistă |
| Ramura | cavalerie Waffen-SS |
| Ani de serviciu | 1914 - 1945 |
| Gradul | General-locotent / Feldataman |
| A comandat | Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă |
| Bătălii / Războaie | Primul război mondial, Al doilea război mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes mit dem Eichenlaub Crucea de Fier clasa I și a II-a |
Modifică date / text  | |
Helmuth von Pannwitz (n. 14 octombrie 1898 – d. 16 ianuarie 1947) a fost un general german care s-a remarcat ca ofițer de cavalerie în timpul primului și a celui de-al doilea război mondial și a devenit atamanul suprem al trupelor de cazaci din cadrul SS-ului și Wehrmacht-ului.
Prima parte a vieții
[modificare | modificare sursă]Pannwitz s-a născut în într-o familie aristocratică prusacă, din Botzanowitz, (astăzi în Polonia). La vârsta de 16 ani, Helmuth von Pannwitz s-a înrolat la începutul primului război mondial în armata Imperiului German. S-a distins în timpul luptelor primei conflagrații mondiale și a fost decorat cu Crucea de Fier, clasa I și clasa a II-a.
Al doilea război mondial
[modificare | modificare sursă]Helmuth von Pannwitz era în serviciul activ la începutul celui de-al doilea război mondial și a fost decorat cu „baretele” corespunzătoare ordinelor pe care le primise deja până atunci, iar, în august 1941, a fost decorat cu „Crucea cavalerului” și a fost avansat la gradul de colonel un an mai târziu. Pannwitz a fost începând cu anul 1942 principalul susținător al ideii de formare a forțelor de voluntari cazaci, XV. Kosaken-Kavallerie-Korps, din cadrul Wehrmachtului. Von Pannwitz a fost comandantul cavaleriei cazace în timpul luptelor împotriva partizanilor din Iugoslavia. În timpul operațiilor de „pedepsire” din Serbia și Croația, cazacii de sub comanda lui von Pannwitz au comis o serie de atrocități împotriva populației civile precum execuții sumare, violuri și jafuri.
Datorită respectului pe care îl arăta subordonaților săi, cât și faptului că participa la serviciile religioase ortodoxe ruse alături de ei, Pannwitz a fost un personaj foarte popular printre cazaci. Mai înainte de sfârșitul războiului, el a fost ales „Feldataman”, cel mai mare grad militar din ierarhia căzăcească, care era rezervat în mod tradițional doar țarului.
Începând cu februarie 1945, corpul căzăcesc a fost transferat în subordinea Waffen-SS.[4]
Urmări
[modificare | modificare sursă]Pannwitz s-a predat pe 11 mai 1945 trupelor britanice. Cazacii pe care îi comandase au fost predați de către britanici forțelor sovietice la Lienz, în Austria. (Această acțiune este numită de unii autori „Trădarea cazacilor”). Numeroși cazaci au fost uciși de ofițerii serviciului sovietic de contrainformații (SMERȘ), sau s-au sinucis pentru a nu fi repatriați. Ofițerii britanici i-au comunicat lui Pannwitz că, dat fiind faptul că el era cetățean german, nu urma să fie predat sovieticilor în vederea „repatrierii”. Cu toate acestea, generalul von Pannwitz a insistat să rămână alături de subordonații săi și s-a predat voluntar autorităților sovietice.
Execuția
[modificare | modificare sursă]Pannwitz a fost judecat de sovietici și a fost condamnat la moarte pentru spionaj și pentru acte teroriste și subversive împotriva Uniunii Sovietice. A fost executat la Moscova pe 16 ianuarie 1947.
Încercări de reabilitare
[modificare | modificare sursă]Pe 23 august 1996, în timpul mandatului lui Boris Elțin, membrii familiei Pannwitz au depus o cerere pentru achitarea postumă după condamnarea din 1946. Procurorul principal militar din Moscova a hotărât că von Pannwitz îndeplinea condițiile pentru reabilitarea sa ca victimă a represiunilor staliniste. Pe 28 iunie 2001, procesul reabilitării a fost oprit, punându-se în discuție procedurile legale din 1996, iar Helmuth von Pannwitz continuă să fie considerat vinovat pentru toate capetele de acuzare.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b von, Helmuth Pannwitz, TracesOfWar
- ^ a b „Helmuth von Pannwitz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Helmuth von Pannwitz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Rolf Michaelis: Die Waffen-SS. Mythos und Wirklichkeit. Michaelis-Verlag, Berlin 2001, p. 36
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cossacks in the German Army, Samuel J. Newland, U.S. Army College, 1991 Frank Cass & Co.Ltd. London, ISBN 0714633518.
- Nikolai Tolstoi, Die Verratenen von Yalta, 1977 Langen Müller, ISBN 3-7844-1719-1.
- Erich Kern: General von Pannwitz und seine Kosaken, 1971 Verlag K.W. Schütz;
- Nikolai Tolstoy, The Minister and the Massacres, 1986 Century Hutchinson Ltd. London, ISBN 0-09-164010-5.
- Ian Mitchel, The cost of a reputation, 1997 Topical Books Lagavulin, ISBN 0953158101.
