Hidrazonă
Hidrazonele reprezintă o clasă de compuși organici cu structura generală R
1R
2C=NNH
2.[1] Sunt asemănătoare cu cetonele și aldehidele, în structura cărora se înlocuiește atomul de oxigen cu o grupă funcțională NNH
2.
Obținere[modificare | modificare sursă]
Hidrazonele se pot obține prin reacția dintre hidrazină și o cetonă sau o aldehidă:[2][3]
Fenilhidrazina reacționează cu zaharurile reducătoare pentru a forma hidrazone, cunoscute sub numele specific de osazone; formarea lor a fost dezvoltată de către chimistul german Emil Fischer, ca test pentru a diferenția monozaharidele.[4][5]
Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Hidrazonele sunt sensibile la reacții de hidroliză:
- R2C=N−NR'2 + H2O → R2C=O + H2N−NR'2
Alchilhidrazonele sunt de 102 până la 103 ori mai sensibile la hidroliză decât oximele analoge.[6]
Hidrazonele acționează ca intermediari în reacțiile de reducere Wolff-Kishner, care este un proces de reducere a compușilor carbonilici la alcani:[7]
Gallery[modificare | modificare sursă]
-
Hidrazona benzofenonei[8]
-
Hidrazona m-clorofenil carbonil cianurii
-
Giromitrină, o toxină
-
Dihidralazină, un medicament antihipertensiv
-
Furazolidonă, un medicament antiinfecțios
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ March, Jerry (1985), Advanced Organic Chemistry: Reactions, Mechanisms, and Structure (3rd ed.), New York: Wiley, ISBN 0-471-85472-7
- ^ Stork, G.; Benaim, J., ; Collective Volume, 6, p. 242
- ^ Day, A. C.; Whiting, M. C., ; Collective Volume, 6, p. 10
- ^ Fischer, Emil.
- ^ Fischer, Emil.
- ^ Kalia, J.; Raines, R. T.
- ^ Carey, Francis A.; Sundberg, Richard J.
- ^ Tameem, Abdassalam Abdelhafiz; Salhin, Abdussalam; Saad, Bahruddin; Rahman, Ismail Ab.; Saleh, Muhammad Idiris; Ng, Shea-Lin; Fun, Hoong-Kun.