Sari la conținut

Hristofor Kuciuk-Ioannesov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hristofor Kuciuk-Ioannesov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1919 (66 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
arheolog
lingvist
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materLazarevski institut vostocinîh iazîkov[*][[Lazarevski institut vostocinîh iazîkov (‏‎School in Moscow, Russia‎‏)|​]]
Vostocinîi fakultet SPbGU[*][[Vostocinîi fakultet SPbGU |​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieLazarevski institut vostocinîh iazîkov[*][[Lazarevski institut vostocinîh iazîkov (‏‎School in Moscow, Russia‎‏)|​]]
Akademia kommerceskih nauk[*][[Akademia kommerceskih nauk (Russian educational institution)|​]]  Modificați la Wikidata

Hristofor Kuciuk-Ioannesov (în armeană Քրիստոֆեր Կուչուկ-Իոանեսով, în rusă Христофор Иванович Кучук-Иоаннесов; n. , Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus – d. 1919) a fost un istoric, profesor, arheolog și lingvist țarist de origine armeană, cercetător al antichităților armene din Crimeea.

S-a născut în târgul Grigoriopol din ținutul Tiraspol, gubernia Herson (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). A absolvit gimnaziul (1872) și cursurile speciale ale Institutului „Lazarev” de Limbi Orientale (1875), de unde a fost detașat de către consiliul de profesori la Facultatea de Limbi Orientale a Universității din St. Petersburg, pe care a absolvit-o în 1879 cu diplomă.

În 1880 a fost convocat la Institutul „Lazarev”, unde, a fost propus profesor de limbă și literatură armeană antică. La început a servit ca educator la internatul institutului și abia din 1883 a început să predea. În același an a fost numit bibliotecar al bibliotecii institutului. Simultan, din 1889, a început să predea limba armeană la Academia practică de științe comerciale.[2] Din 1906 a editat unele periodice și cărți în limbile armeană și tătară la Comitetul pentru afaceri de presă din Moscova, iar din 1908 și presa georgiană.[3] S-a pensionat în 1914.[4][5]

A murit în 1923[6] (conform altor date, în 1919).[5]

  1. ^ Ențîklopedia suceasnoii Ukraiinî 
  2. ^ Столетие Московской практической академии коммерческих наук, 1810—1910. — М., [б. г.]. — С. 738. — 787 с.
  3. ^ „Иоаннесов (Кучук-Иоаннесов) Христофор Иванович”. Н. Г. Патрушева, Н. А. Гринченко. Открытый текст (Нижегородское отделение Российского общества историков — архивистов). Accesat în . 
  4. ^ Непомнящий А. А. Кучук-Іоннесов Христофор Іванович // Енциклопедія сучасної України : [укр.] : у 30 т. / НАН України, Наукове товариство ім. Шевченка, Інститут енциклопедичних досліджень НАН України[uk]. — К., 2001—…. — ISBN 944-02-3354-X.
  5. ^ a b Непомнящий А. А. Христофор Кучук-Иоаннесов — профессор-крымовед: к истории изучения эпиграфических памятников крымских армян // Крымское историческое обозрение : научный журнал. — Казань — Бахчисарай, 2017. — № 2. — С. 30—37. — ISSN 2313–612X.
  6. ^ Филимонов С. Б. Хранители исторической памяти Крыма: О наследии Таврической учёной архивной комиссии и Таврического общества истории, археологии и этнографии (1887—1931 гг.). — 2-е изд., перераб. и доп. — Симферополь: ЧерноморПРЕСС, 2004. — С. 156. — ISBN 966-572-604-8.