Sari la conținut

Imre Horváth (poet)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Imre Horváth (poet)
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Marghita, Austro-Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
Oradea, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară Modificați la Wikidata

Imre Horváth (n. , Marghita, Austro-Ungaria – d. , Oradea, România) a fost un poet maghiar din România.

Tatăl său, István Horváth, era farmacist, iar mama sa, Irén Fráter, provenea dintr-o familie nobilă săracă. Fiind singurul copil al familiei, a crescut într-o atmosferă de frică, anxietate și singurătate și, deși mai târziu și-a găsit tovarăși în societate, experiențele sale din copilărie au devenit caracteristice creației sale poetice și stilului său de viață. În mai 1914, după ce tatăl a cumpărat farmacia din Dej, familia Horváth s-au mutat în orașul de pe malul râului Someș. Aici sunt relatate primele experiențe ale poetului cu cărțile și teatrul; a devenit interesat de poezie ca elev în clasa a V-a, citind creațiile lui Reviczky⁠(d), Vajda și János Arany, dar a fost influențat în principal de poeziile lui Heine din volumul Álomképek. În toamna anului 1923, familia s-a mutat la Oradea, iar el a devenit student la Liceul Gojdu, ale cărui cursuri le-a absolvit în 1925. A lucrat câteva luni ca funcționar privat în biroul unei fabrici de șireturi, la banca Economia și la farmacia Barna.

În septembrie 1927 a fost angajat în redacția ziarului Estilap din Oradea, dar a continuat să ducă o viață grea. A fost concediat în vara anului 1928 și a fost șomer timp de doi ani. În 1930 a cunoscut-o pe Irén Schneller din Szatmári și s-a mutat la părinții ei, timp în care a lucrat pentru publicațiile Szatmári Újság⁠(d) și apoi pentru Szamos⁠(d). S-a întors curând singur la Oradea, iar în iulie 1931 a lucrat din nou la Estilap și din ianuarie 1932 a fost angajat stagiar la Erdélyi Lapok⁠(d). Formarea sa ca poet începe cu această revistă: preotul Károly Pakots i-a publicat aici prima sa poezie. După poezia „Sikátorok” din 1932–33, el a fost prezentat frecvent în suplimentul literar al ziarului și chiar a apărut în rubrica Ki ez? de pe prima pagină.

Casa natală din Marghita
Placă comemorativă pe locul nașterii
  • Ordinul Muncii clasa I (3 noiembrie 1956) „pentru merite deosebite în domeniul literaturii, cu prilejul împlinirii a 50 ani de viață”[2]
  • Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (25 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”[3]
  • Ordinul „23 August” clasa I (1977) „în semn de prețuire a întregii activități creatoare în domeniul artei și literaturii și contribuției aduse la viața cultural-artistică, cu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani”[4]
  • Száll a gépünk (1954)
  • A legnagyobb madár (1955)
  • Csupa titok (1957)
  • Köztetek élek (1958)
  • Hősök hitével (válogatott versek, Csehi Gyula utószavával, 1960)
  • Horváth Imre legszebb versei (1963)
  • Őszi remény (1964)
  • Versek (Kántor Lajos tanulmányával, 1965)
  • Szürke szivárvány (1967)
  • Túl a számokon (1968)
  • Háromszázharminchárom aforizma (1969)
  • Szertelen ábécé (1970, 1976)
  • Janus-arcú órák (1971)
  • Árnyékváltás (1973)
  • Virágok mestersége (1976)
  • Felhők számadója (1978)
  • Együtt a tükörben (1979)
  • Betűkre bízom (Tanulók Könyvtára, 1982)
  • Kiváncsiak cinkosa. Aforizmák; összeáll. Horváth Imre; Kriterion, Bukarest, 1982
  • Ha a Múzsa táncra kérne... Élmények és reflexiók; Kriterion, Bukarest, 1984
  • Megrövidült végtelen. Versek; Kriterion, Bukarest, 1987
  • Gyónásom. Horváth Imrével beszélget Fábián Imre; Literatus, Nagyvárad, 1992
  • Szavak trónusa; szerk. Réz Pál; Héttorony, Bp., 1993
  • Aki vagyok. Költői hagyaték; szerk., szöveggond. Fábián Imre; Literator, Nagyvárad, 1996
  • Isten is sír. Költői hagyaték; szerk. Fábián Imre; Literátor, Nagyvárad, 1999
  • Alkony Várad felett. Válogatott versek; vál., előszó Balázs Imre József; Noran, Bp., 2002 (Várad, villanyváros)
  • Választóvonal; utószó Balázs Imre József, szöveggond. Tavaszi Hajnal; Nagyváradi Ady Társaság, Nagyvárad, 2003 (NAT könyvek)
  • A sárga ház; ill. Jakobovits Miklós; bőv. kiad.; Europrint, Nagyvárad, 2013
  1. ^ a b (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_45.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 576 din 3 noiembrie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” scriitorului Horváth Imre, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 29, 10 noiembrie 1956, p. 248.
  3. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1132 din 25 decembrie 1967 privind conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 2, Partea I, sâmbătă 6 ianuarie 1968, p. 10.
  4. ^ Decretul prezidențial nr. 10 din 1977 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XIII, nr. 41, Partea I, luni 16 mai 1977, p. 2.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Gáldi László: Költői nyelvünk legújabb gazdagodása. Magyar Nyelvőr, Budapest 1956/3.
  • Balogh Dezső: Horváth Imre költői szókészlete. NyIrK 1966/2.
  • Indig Ottó: Csak egy igaz versért élek. Horváth Imre költészetéről. Kismonográfia. Kolozsvár, 1981
  • Balázs Imre József: Horváth Imre. In: BIJ: Mint egy úszó színház. Csíkszereda, 2005, 29-37.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]