Ioan D. Pastia
| Ioan D. Pastia | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1861  Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești |
| Decedat | (16 ani) Grivița, Imperiul Otoman |
| Cetățenie |  România |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Ioan D. Pastia (n. 1861, Iași – d. 26 august 1877, Grivița, Bulgaria) este un erou al Războiului de Independență căzut pe câmpul de luptă în asaltul redutei Grivița.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Ioan D. Pastia s-a născut la Iași, tatăl său Scarlat Pastia, jurist și filantrop, fiind primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. A avut un frate mai mare, Constantin Pastia, care a urmat studii de medicină la Facultatea de Medicină din Montpellier, Franța. În 1875, după terminarea școlii primare, Ioan Pastia s-a înscris la Liceul Național din Iași. În 1877, la decretarea mobilizării, se înrolează voluntar în Regimentul 5 Linie Iași, datorită vârstei, fiind doar copil de trupă. Fratele său revine din Franța și se angajează voluntar fiind repartizat ambulanței Diviziei a IV-a, aflată sub comanda generalului dr. Carol Davila.[1]
Pe 20 iulie 1877 Regimentele 13 Dorobanți și 5 Linie din Iași au trecut Dunărea îndreptându-se spre Plevna. În cursul atacului redutei Grivița copilul de trupă voluntar Pastia a fost rănit mortal de un obuz și a fost transportat la ambulanța Diviziei a IV-a unde primele îngrijiri i-au fost acordate chiar de fratele său, Constantin Pastia. În brațele fratelui său ultimele cuvinte i-au fost: „Sărutați-mă încă o dată și salutați din partea mea patria și pe ai mei”.[1]Conform memorialiștilor a fost avansat la gradul de sergent cu o zi înainte de atac. La atac a participat cu galoane de caporal.
Piesa de teatru Șoimii
[modificare | modificare sursă]În timp ce se documenta pentru scrierea romanului Șoimii au trecut Dunărea ce urma să apară cu ocazia Centenarului Independenței, scriitorul Petru Vintilă a găsit în arhive jurnalul de front al corespondentului de război italian Marc Antonio Canini în care era menționat episodul dramatic al morții voluntarului Pastia.[A][2] Impresionat de patriotismul lui Ioan Pastia, Petru Vintilă a scris piesa de teatru Șoimii care a fost prezentată în premieră pe 25 martie 1977 pe scena Teatrului de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad.[3]
In memoriam
[modificare | modificare sursă]O stradă din Iași poartă numele de „Strada Ioan D. Pastia”.
Note
[modificare | modificare sursă]- ASursele sunt contradictorii privind gradul militar pe care l-a avut Ioan D. Pastia, în vârsta de doar 16 ani când s-a angajat voluntar: copil de trupă[1] sau sergent[2].
- Despre decesul lui Ioan D. Pastia și gradul avut în luptă, în cartea: ,,O istorie trăită a războiului de independență 1877 - 1878. Mărturii. Amintiri, Ed. Albatros,1979, pp.93, 96 - 98.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Ionel Maftei, „Eroul Ioan D.Pastia, 125 de ani de la moarte Arhivat în , la Wayback Machine.”, Evenimentul, 28 august 2002
- ^ a b Mira Iosif, „Șoimii de Petru Vintilă”[nefuncțională], Revista Teatrul, nr. 12, anul XXII, decembrie 1977, pp. 51-53
- ^ Pagina Șoimii[nefuncțională] pe situl cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]• Nota biografică Pastia Ioan D. 1861-1877 – Erou al Războiului de Independență, pe pagina „Personalități” de pe situl Colegiului Național Iași Arhivat în , la Wayback Machine.