Sari la conținut

Ioan Dicezare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Dicezare

Slt. av. Ioan Dicezare, Mariupol, 1943
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (95 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieas în aviație Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruRomânia România (1941 – 1945)
RamuraForțele Aeriene Române  Modificați la Wikidata
GradulGeneral-locotenent
UnitateaGrupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944
Grupul 1 Vânătoare ? 1944 – 12 mai 1945
Bătălii / RăzboaieCel de al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul,
Ordinul Coroana României,
Ordinul Virtutea Aeronautică,
Ordinul Crucea de Fier
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[2]

A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.

Familia paternă a lui Dicezare era de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,[3] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.[2][4][5]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]
Ioan Dicezare la manșa avionului BF 109E „Hai fetițo!”.
Așii români decorați în august 1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul”: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Șerbănescu și Milu.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.[2][4]

A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur (19 septembrie 1941) „pentru curajul cu care s-a angajat în luptă la 8 August 1941, în zona Sud-Vest, Mihailowca (Ucraina) cu un număr de avioane mult superioare patrulei lor, doborând fiecare câte un avion de vânătoare sovietic”,[6] clasa Crucea de Aur cu o baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în luptele aeriene dela Vigoda și Palijova, când a doborât 2 avioane inamice, precum și pentru cele 55 misiuni pe front”,[7] clasa Crucea de Aur cu 2 barete (1 iulie 1942) „pentru curajul și eroismul arătat în luptă aeriană angajată cu aviația bolșevică când a doborât al 3-lea avion inamic”.[8] și clasa Cavaler cu prima baretă (16 februarie 1944) „pentru curajul dovedit în 76 misiuni, având 7 avioane doborîte”.[9]

A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.[4] Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.[10]

La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.[5]

După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.

Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.[2][3] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.[11]

A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).[2]

Decorații

[modificare | modificare sursă]
Decorații primite de Ioan Dicezare
  Denumire Dată Ocazie
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur[6] 19 septembrie 1941 Campania din URSS din 1941
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu o baretă[7] 4 noiembrie 1941 Campania din URSS din 1941
Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu două barete[8][12] 1 iulie 1942 Campania din URSS din 1942
Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu o baretă[9] 16 februarie 1944 Campania din URSS din 1944
Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[12] 1943 ?
Crucea de Fier, clasa a II-a Probabil 6 iunie 1943 Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet”⁠(en)[traduceți]
Crucea de Fier, clasa I[12] Probabil 17 august 1943 Bătălia din 16 august 1943
Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[12] 30 august 1943[13][14] Campania de la Mariupol[13]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial 
  2. ^ a b c d e Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
  3. ^ a b Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
  4. ^ a b c Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
  5. ^ a b Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
  6. ^ a b Decretul Regal nr. 2.634 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorații și Ordine de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 230 din 29 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.769.
  7. ^ a b Decretul Regal nr. 3.036 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.125.
  8. ^ a b Decretul Regal nr. 1.934 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.818.
  9. ^ a b Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.744.
  10. ^ Tudor, pp. 40-41, 49
  11. ^ RoAF, la război Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 2012-08-11
  12. ^ a b c d Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
  13. ^ a b Tudor, p. 75
  14. ^ Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Vasile Tudor - Un nume de legendă - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7
  • Daniel Focșa - Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securității, Iași: Institutul European, 2016, ISBN 978-606-24-0174-0

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_Dicezare&oldid=16400471