Sari la conținut

Ioan I de Dreux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan I de Dreux
Date personale
Născut1215[1] Modificați la Wikidata
Decedat1249 (34 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Nicosia, Cipru Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMoscheea Selimiye din Nicosia Modificați la Wikidata
PărințiRobert al III-lea de Dreux
Aénor de Saint-Valéry[*][[Aénor de Saint-Valéry (French noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRobert I de Beu[*][[Robert I de Beu ((1217-1266))|​]]
Iolanda de Dreux Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie de Bourbon-Dampierre[*][[Marie de Bourbon-Dampierre ((1220-1274))|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiRobert al IV-lea de Dreux
Yolande of Dreux[*][[Yolande of Dreux ((1230-1313))|​]]
John of Dreux[*][[John of Dreux ((1245-c.1270), Knight Templar, son of John I, Count of Dreux)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata

Ioan I (n. 1215–d. 1249) a fost conte de Dreux și Braine.

Ioan era fiul contelui Robert al III-lea de Dreux cu Annora (Aenor) de Saint-Valéry.[3]

Înnobilat de regele Ludovic al IX-lea al Franței, Ioan l-a însoțit pe acesta în mai multe campanii, mai întâi în Poitou în 1242, unde a luptat în bătălia de la Taillebourg împotriva lui Henric al III-lea al Angliei. În 1249, el s-a alăturat lui Ludovic al IX-lea în Cruciada a șaptea către Egipt, însă a murit la Nicosia în Cipru.[4]

În 1240, Ioan s-a căsătorit cu Maria (n. 1220–d. 1274), fiică a lui Archambaud al VIII-lea de Bourbon. Ei au avut trei copii:

  • Robert (n. 1241–d. 1282), succesor în comitatul de Dreux.
  • Iolanda, devenită a doua soție a contelui Ioan I de Dammartin.
  1. ^ Jean I, Comte de Dreux, The Peerage, accesat în  
  2. ^ Jean I de Dreux 
  3. ^ Richard of Devizes and Geoffrey de Vinsauf, Chronicles of the crusades, George Bell and Sons, 1903, p. 376.
  4. ^ Rerum Britannicarum medii aevi scriptores, Vol.44, Part 3, Ed. Sir Frederic Madden, Longmans, Green, and Co, 1869, p. 564.
  • Rerum Britannicarum medii aevi scriptores, Vol.44, Part 3, Ed. Sir Frederic Madden, Longmans, Green, and Co, 1869.
  • Richard of Devizes and Geoffrey de Vinsauf, Chronicles of the crusades, George Bell and Sons, 1903.