Ioana de Austria

Ioana de Austria
Mare Ducesă de Toscana
Date personale
Născută	24 ianuarie 1547 Praga, Regatul Boemiei
Decedată	11 aprilie 1578 (31 de ani) Florența, Marele Ducat de Toscana
Înmormântată	basilica di San Lorenzo[*][[basilica di San Lorenzo (church in Florence, Italy)|​]]
Cauza decesului	sindrom puerperal[*]​
Părinți	Ferdinand I de Habsburg Anna Iagello
Frați și surori	Margareta de Austria[*]​ Elena de Austria[*]​ Magdalena de Austria[*]​ Anna de Austria Elisabeta de Austria Ecaterina de Austria Barbara de Austria Maria de Austria Eleonora de Austria Maximilian al II-lea Carol al II-lea Ferdinand al II-lea Ioan de Austria[*]​
Căsătorită cu	Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana (18 decembrie 1565–11 aprilie 1578)
Copii	Eleonora de Medici Anna de' Medici[*][[Anna de' Medici (Tuscan princess)|​]] Maria de Medici Philip de' Medici[*][[Philip de' Medici (Italian noble)|​]]
Religie	catolicism
Ocupație	aristocrat
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	arhiducesă[*]​ Grand Duchess[*][[Grand Duchess (Imperial and/or Royal title)|​]] ducesă[*]​
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Mare Ducesă de Toscana
Domnie	21 aprilie 1574 – 11 aprilie 1578

Ioana de Austria (n. 24 ianuarie 1547, Praga, Regatul Boemiei – d. 11 aprilie 1578, Florența, Marele Ducat de Toscana), arhiducesă aparținând Casei de Habsburg, a fost prima Mare Ducesă de Toscana prin căsătoria cu Francesco I de' Medici încheiată n 1565. Una dintre fiicele ei a fost faimoasa Maria de Medici, cea de-a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Franței.

Biografie

Tinerețea

Ioana a fost fiica mai mică a lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și a soției sale, Anna Iagello. Ioana s-a născut la Praga în 24 ianuarie 1547 fiind cea mai mică dintre cei 15 copii ai familiei imperiale. Ea nu și-a cunoscut mama, care a murit la două zile după nașterea ei. Prin tatăl ei, Ioana era o descendentă a Isabelei a Castiliei. Părinții ei au contractat pentru ea căsătoria cu urmașul familiei de' Medici, intrată de curând în grupul familiilor nobile din Europa. Familia de' Medici, prin această căsătorie se unea cu cea mai importantă familie regală a Europei, Habsburgi.

Căsătoria

Portret al Ioanei a Austriei, pictat de Alessandro Allori, 1570.

A fost primită cu multe onoruri la Florența în 1565; printre operele create în onoarea sa se numărau Coridorul Vasarian, Fântâna lui Neptun și o serie de fresce în Palazzo Vechio. Căsătoria cu Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana, a avut loc în 25 decembrie 1565 la Florența. Cu această ocazie orașul a fost împodobit cu ajutorul artiștilor vremii: Giorgio Vasari, Vincenzo Borghini, Giovanni Caccini. Casele care nu erau destul de frumoase, au fost acoperite cu panouri pictate de Carlo Portelli și Santi di Tito, în timp ce în actuala Piazza Goldoni au fost purtate o serie de statui care-l reprezentau pe Imeneo. Alte decorații au fost executate de Alessandro Allori.

Însă viața cu Francesco nu a fost plăcută. Francesco era o persoană neliniștită, interesat de științele oculte, alchimie și arte și era de părere că soția sa era incultă și puțin elegantă, deoarece suferea de o malformație la coloana vertebrală. Ioana era nefericită și îi era dor de casă. Ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini deoarece era austriacă, Ioana nu s-a simțit "acasă" în Florența.

Rivalitatea cu Bianca Capello

La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație secretă (care curând a devenit de domeniu public) cu o nobilă venețiană, Bianca Capello. Treptat, Francesco și Bianca au devenit mai îndrăzneți, zvonurile despre legătura lor ajungând la toate curțile Europei (Bianca fiind, de asemenea, căsătorită). Ioana era dezavantajată de faptul că născuse șase fiice și mult doritul moștenitor se lăsa așteptat. Absența unui moștenitor de sex masculin care să continue dinastia, era cauza unui conflict permanent cu soțul ei, care prefera compania amantei sale, Bianca, care a născut în 1576 un fiu, Antonio. Pe Ioana nu o irita prea mult relația soțului cu Bianca, soț de care nu era legată sentimental, cât o deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei de prințesă. Au supraviețuit câteva scrisori ale Ioanei în care se plângea socrului său, Cosimo I de' Medici, și cumnatului său Ferdinando de' Medici. Cumnatul s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti, dar aceasta nu i-a oprit pe cei doi amanți să continue legătura.

Problema moștenitorului

Ioana a Austriei cu fiul ei Fillipo, portret de Giovanni Bizzelli, 1586

Ioana născuse șase fete, din care doar două au ajuns la maturitate (una dintre ele a fost faimoasa Maria de' Medici), regină a Franței). Acestea erau excluse la succesiune, de aceea nașterea lui Fillipo, în 20 mai 1577, a fost sărbătorită cu mare bucurie și succesiunea Marelui Ducat al Toscanei părea asigurată. În același timp elimina toate speranțele Biancăi Capello că fiul ei, Antonio, va deveni într-o zi moștenitor al Toscanei. Despre acest fiu circulau zvonuri că nu era al ei, ci al unei servitoare. Adevărul despre acest fiu rămâne un mister și în zilele noastre.

Moartea

În 10 aprilie 1578 Ioana, însărcinată, a căzut pe scări. Câteva ore mai târziu a născut prematur un fiu, care a murit imediat după naștere. Ioana a murit a doua zi, pe 11 aprilie. Circumstanțele morții ei au creat zvonuri cum că ar fi fost ucisă de soțul ei și de Bianca pentru a se putea căsători. Dar o analiză medicală cu mijloace moderne făcută rămășițelor ei, a confirmat versiunea oficială a morții Ioanei. De asemenea, ea suferea de scolioză: avea coloana vertebrală și pelvisul deformate. În aceste condiții toate nașterile au fost dificile și pare remarcabil faptul că le-a supraviețuit. A fost înmormântată la Capela Medici.

Primul ei fiu, Fillipo, a murit la doar patru ani, pe 29 martie 1582.

Francesco s-a căsătorit după doar două luni de la moartea Ioanei, cu Bianca Capello, devenită între timp văduvă după asasinarea „misterioasă” a soțului ei. Căsătoria lor nu a durat mult, deoarece amândoi au murit în 1587 la villa di Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui Francesco, Ferdinand, chiar dacă versiunea oficială era că au murit de malarie. Doar în 2006 au fost găsite resturile organice ale celor doi, și, în urma analizelor toxicologice s-a declarat ca posibilă cauză a morții, otrăvirea cu arsenic.

Antonio a fost înlăturat de la succesiune de către fratele lui Francesco, Ferdinand, care a renunțat la purpura de cardinal și a devenit Mare Duce de Toscana.

Urmași

Ioana a avut opt copii din care doar doi au ajuns la maturitate:

• Eleonora, Ducesă de Mantua, n. 1 martie 1566 - m. 9 februarie 1611. S-a căsătorit cu verișorul ei Vincenzo I Gonzaga.
• Romola de' Medici, n. 20 noiembrie 1568 - m. 20 decembrie 1568
• Anna de' Medici, n. 31 decembrie 1569 - m. 19 februarie 1584.
• Isabella de' Medici, n. 30 septembrie 1571 - m. 8 august 1572
• Lucrezia de' Medici, n. 7 noiembrie 1572 - m. 14 august 1574
• Marie de' Medici, n. 26 aprilie 1575 - m. 3 iulie 1642. S-a căsătorit cu Henric al IV-lea al Franței și a devenit regina Franței.
• Fillipo de' Medici, 20 mai 1577 - m.29 martie 1572.
• Ultimul copil fără nume, 10 aprilie 1578, a murit în pântecul mamei, care la rândul ei a murit a doua zi.

Bibliografie

• Marcello Vanucci: Le donne di casa Medici, Editura Newton Compton, Roma, 1999, ISBN: 88-541-0526-0.
• Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.