Ion Anghel Mânăstire

Ion Anghel Mânăstire
Date personale
Născut	13 iulie 1950 Comuna Mânăstirea, județul Călărași
Cetățenie	România
Ocupație	romancier, ziarist
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Activ ca scriitor	Literatura română contemporană 1982 - prezent

Ion Anghel Mânăstire, născut Ion Anghel (în comuna Mânăstirea, județul Călărași, la 13 iulie 1950) este un fost polițist, un autor de literatură de non-ficțiune, un scriitor și ziarist român contemporan, autorul unor romane de o poezie aparte dedicate unei lumii aparent pierdute, lumea satului românesc din câmpia joasă a Dunării. Ion Anghel Mânăstire a adus o contribuție esențială la crearea Muzeului Național al Poliției Române din Târgoviște.

Bibliografie

Ficțiune

• 1982 – Talanii, roman de debut, editura Albatros — premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1983
• 1985 — Noaptea nu se împușcă, roman, editura Albatros
• 1990 — Noaptea nu se împușcă, roman, ediția a doua, cuprinzând și Procesul de la Gârbovi, editura Albatros
• 1996 — Cântice pierdute sau Carte pentru persoane curioase, editura Allas
• 1997 — Bizante, roman, editura ArtPrint
• 2000 — In Flevia, cu Dumnezeu prins de picior, trilogie (Talanii, Noaptea nu se împușcă și Bizante), Cartea Românească
• 2011 — Noaptea nu se împușcă, roman, ediția a treia, editura Dacia XXI
• 2013 — Carte pentru Nobel, roman, editura Semne

Non-ficțiune

• 1997 — Valorile morale în procesul educațional specific ministerului de interne (în colaborare cu Stelian Almașan)
• 2000 — Restituiri, editura ArtPrint
• 2000 — Poliția Română : valori culturale redate patrimoniului cultural național și universal

Premii literare

• Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pentru romanul Talanii, decembrie 1983
• Premiul literar „Mihai Eminescu” pentru romanul Bizante, februarie 1998
• Premiul „Cartea Anului 2000” pentru trilogia În Flevia, cu Dumnezeu prins de picior, premiu acordat de Uniunea Scriitorilor și Ministerul Culturii din România, iunie 2000
• Premiul "Alexandru Odobescu", octombrie, 2001

Marele Premiu Național de Proza Ștefan Bănulescu” – 2016

• 1983, decembrie, împreuna cu ziaristul Aurel David, criticul de arta Pavel Susara și Marin Lupșanu, înființează revista literară Albatros" și cenaclul Albatros, avându-l ca președinte de onoare pe scriitorul Mircea Sântimbreanu
• 1990, din martie, membru al Uniunii Scriitorilor din România
• 1990, decembrie, participă la apariția ziarului Dialog, înființat de poetul Iulian Talianu
• 1995, din iunie, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
• 2000 - 2001, organizează, contribuind decisiv la realizarea și inaugurarea Muzeului Național al Poliției Române din Târgoviște.

Mircea Sântimbreanu despre Ion Anghel Mânăstire

“ Rău, adânc și nelinistitor, brusc ivit prin Talanii - premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1982 - ca un izbuc dintr-un prea-plin nebănuit, Ion Anghel Mânăstire și-a înscris numele printre afluenții definitivi ai prozei românești. A urmat Noaptea nu se împușcă (1985) și cred ca rareori un bob de diamant scriitoresc a generat o mai pasională și mai contradictorie receptare în lumea cititoare și a ... inchizitorilor cărții.

La zece ani de la penibila „execuție publică” a autorului și a cărții sale, „marea Subterană a Câmpiei Române” izbucnește din nou. Sub pana neîngăduit de avară a lui Ion Anghel Mânăstire izvorăște, nu mai puțin adânc și neliniștitor, romanul de față, Bizante.

Citim gâtuiți de emoție, drama celor două personaje, Nea și Bizante, zeități-gângănii, sfâșiați între speranță - ca strigăt de luptă - și geamătul agonic al neputinței, prinși într-o capcană de miraje și blesteme. Nu cumva am trecut și noi prin acel labirint? Și fost-am toți cu totul izbăviți? Oglinda marilor iluzii a fost spartă. Cioburi din ea se află și în paginile acestei cărți. Cititorul se va convinge cu ușurință: prin sângerarea propriilor ochi. — Mircea Sântimbreanu

”

Legături externe

• Pagina personală web a scriitorului
• Povestea scriitorului judecat de comuniști pentru lipsă de gust și neînțelegerea „progresului tehnic“, 30 noiembrie 2013, Mihai Mincan, Adevărul