Ion Dumitru (fotbalist)

Ion Dumitru
Informații generale
Data nașterii	2 ianuarie 1950 (75 de ani)
Locul nașterii	București, România
Poreclă	Liță
Post	mijlocaș atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
1960-1963	Confecția București
1964-1967	Rapid
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1967-1972	Rapid	110	(11)
1972-1980	Steaua București	213	(47)
1980-1982	Poli Timișoara	46	(2)
1982-1983	FCU Craiova	4	(0)
1983-1984	CFR Timișoara
1984-1985	Poli Timișoara	33	(1)
1985-1988	Rapid	37	(3)
1988-1989	Würzburger
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1970-1980	România	57	(12)
Echipe antrenate
1985	Poli Timișoara
1987-1988	Rapid
1989-1994	Würzburger
1994-1995	Național
1995-1996	Jiul Petroșani
1996-1997	Rapid
1998	Rocar
1999	Al-Jaish SC (Siria)⁠(d)
2000	Al-Tai FC
2000-2001	Poli Iași
2001-2002	România Sub-19
2002-2003	VfR Heilbronn⁠(d)
2003-2005	Rapid
2006-2008	Chiajna
2009-2010	Chiajna
2011	Steaua II
2024-2025	Chiajna
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Ion „Liță” Dumitru (n. 2 ianuarie 1950, București, România) este un fotbalist român retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș sau atacant la echipe ca Rapid, Steaua București și Poli Timișoara. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România. După încheierea carierei, a devenit antrenor, și a antrenat, printre altele, Würzburger, Rapid și Chiajna.

A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a. Este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști români fiind declarat Fotbalistul român al anului de două ori în 1973 și 1975.

Cariera

Cariera la club

La clubul Steaua București, a câștigat două titluri de campion și a jucat patru meciuri în Cupa Campionilor Europeni.. El a jucat un total de 443 de partide în prima divizie românească, 64 de goluri marcate. A realizat cel mai bun sezon în 1976-1977, când a marcat 10 goluri în campionat.

Cariera internațională

El are 57 de selecții și 12 goluri pentru echipa România între 1970 și 1980.. Ion Dumitru a fost convocat pentru prima dată de către antrenorul Angelo Niculescu pentru un amical cu Peru pe 9 februarie 1970 (1-1). Ulterior, la 21 mai 1972, a marcat primul său gol internațional împotriva Danemarcei în timpul unui joc de playoff pentru Jocurile Olimpice din 1972 (3-2). A fost selecționat ultima dată pe 15 octombrie 1980 la un meci împotriva Angliei (victorie 2-1). Între 1976 și 1977, a purtat banderola de căpitan al echipei naționale de fotbal a României de 10 ori..

A participat la Campionatul Mondial de Fotbal 1970, competiție unde a jucat trei meciuri împotriva Angliei, Cehoslovaciei, și în cele din urmă Braziliei.

Cariera de antrenor

Pe finalul carierei de jucător, Liță Dumitru a devenit și antrenor. În 1988, Dumitru a fugit în timpul unei călătorii în Republica Federală Germană. Totuși, încercarea de a câștiga bani dimineața conducând un camion de transport mobilă și după-amiaza ca antrenor amator în ligile inferioare a eșuat. Din lipsă de bani, Dumitru nu a putut participa la antrenamente la Universitatea Sportiv Germană din Köln pentru a-și obține licența de antrenor și a urmat în schimb școli private de fotbal. În 1990 s-a întors în România pentru a lucra ca antrenor. Cu sprijinul fostului său coechipier Cornel Dinu, Dumitru a preluat pe FC Național București în 1994, dar a trebuit să demisioneze după etapa 24 din aprilie 1995. După sezonul 1994/95 s-a mutat la clubul de linia secundă Jiul Petroșani, alături de care a obținut imediat promovarea în Divizia A. În sezonul 1996/97, a condus pe Jiul în primele două etape, apoi s-a mutat la Rapid București, de unde a fost demis în martie 1997. În 1998 a fost pentru scurt timp antrenor la AS Rocar București. În septembrie 1998, a fost suspendat timp de șase luni după ce l-a agresat fizic pe arbitru la meciul de acasă al lui Rocar cu FC Brașov. Dumitru a profitat de interdicția profesională din propria sa țară pentru a se muta în Siria și s-a alăturat echipei Al-Jaish. Cu clubul a devenit campion sirian în 1999 și a ajuns în finala Cupei Campionilor Arabiei și a Cupei Cluburilor Arabe în același an. Dumitru s-a mutat apoi în Arabia Saudită pentru a se alătura lui Al-Tai, alături de care a retrogradat din prima ligă la sfârșitul sezonului 2000.

În noiembrie 2000 a trecut în divizia a doua la FCM Politehnica Iași de la care a plecat la 1 aprilie 2001, clubul fiind pe ultimul loc în clasament. Până la sfârșitul sezonului 2000/01 a preluat rivalii din ligă Callatis Mangalia. Când Gheorghe Hagi a preluat funcția de antrenor al naționalei României la scurt timp, Dumitru a fost numit antrenor al naționalei U19 în iulie 2001, iar echipa sa a ratat calificarea la Campionatul European din Norvegia. În 2002, a părăsit din nou țara pentru Germania pentru a antrena clubul Verbandsliga VfR Heilbronn în sezonul 2002/03 , înainte de a se muta la Al-Hilal în Arabia Saudită ca antrenor de tineret în vara lui 2003. În același an, Dumitru a revenit în România și a devenit antrenor de tineret la Rapid București.

În pauza de iarnă a sezonului 2005/06, clubul diviziei a treia Argeșul Mihăilești, care era amenințat cu retrogradarea, a fuzionat cu clubul diviziei a patra CS Concordia Chiajna. Ion Dumitru a preluat funcția de director tehnic la noul club la începutul anului 2006, a cărui echipă de divizia a treia a concurat în a doua jumătate a sezonului sub numele Concordia Chiajna – Mihăilești și a reușit să evite retrogradarea în divizia a patra abia în ultima etapă. Înainte de începerea noului sezon, echipa din Liga a IV-a a fost transformată într-o echipă de tineret, iar echipa din Liga a III-a a primit numele acum vacant Concordia Chiajna. Dumitru l-a înlocuit pe Vasile Bârdeș ca antrenor și a reușit să promoveze clubul în Liga II în 2007. În noiembrie 2007, Ion Dumitru a fost numit cetățean de onoare al municipiului Chiajna, care include și satul natal Roșu. După cea de-a opta etapă a sezonului 2008/09, Ion Dumitru a fost înlocuit ca antrenor de Dumitru Bolborea. El a rămas la club ca director tehnic și a redevenit antrenor pe 5 octombrie 2009, după ce s-a decis retrogradarea antrenorului în exercițiu Adrian Bumbescu la funcția de antrenor secund. La 6 aprilie 2010, contractul cu Dumitru a fost reziliat din lipsă de succes. A emigrat în Germania împreună cu familia pentru a lucra în compania unui prieten. După ce această oportunitate s-a dovedit a fi neprofitabilă din punct de vedere financiar și nu i s-au găsit alte oportunități de câștig potrivite, Dumitru s-a întors în România împreună cu soția și fiica sa.

În ianuarie 2011 a devenit antrenorul principal al echipei Steaua II. După ce a reușit doar două remize în patru meciuri de ligă, Dumitru a demisionat la 30 martie 2011. De atunci, a lucrat la Concordia Chiajna la centrul de copii și juniori. În octombrie 2024, a redevenit antrenor la Concordia pentru a treia oară.

Palmares

Club

Rapid București

• Cupa României: 1971–72

Steaua București

• Romanian Divizia A: 1975–76, 1977–78
• Cupa României: 1975–76, 1978–79

Universitatea Craiova

• Cupa României: 1982–83

Individual

• Fotbalistul român al anului: 1973, 1975

Legături externe

Materiale media legate de Ion Dumitru la Wikimedia Commons

• Profilul lui Ion „Liță” Dumitru ca fotbalist pe romaniansoccer.ro
• Profilul lui Ion „Liță” Dumitru ca antrenor pe labtof.ro
• Povestirile lui Ion „Liță” Dumitru (I) Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine. — (II) Arhivat în 2 februarie 2017, la Wayback Machine. — (III) Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine.
• Ion „Liță” Dumitru pe site-ul suporterilor steliști

Interviuri

• Liță Dumitru:„Mutu a dat fotbalului 60% din ce putea“, 16 februarie 2011, Adrian Epure, Adevărul
• Dezvăluire dureroasă la 24 de ani după Revoluție: Liță Dumitru povestește cum Ceaușescu i-a schimbat drumul în viață și i-a furat o șansă uriașă, 3 mai 2013, Amir Kiarash, Adevărul