Iosif Petschovschi
Iosif Petschovschi | |||
---|---|---|---|
![]() | |||
Informații generale | |||
Nume complet | Iosif Petschowski / József Pecsovszky | ||
Data nașterii | 2 iulie 1921 | ||
Locul nașterii | Timișoara, România | ||
Data decesului | (47 de ani) | ||
Locul decesului | Arad, România | ||
Înălțime | 1,68 m | ||
Post | Mijlocaș | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1939–1940 |
![]() | ||
1940 |
![]() | ||
1940–1941 |
![]() | ||
1941–1944 |
![]() | ||
1944–1945 |
![]() | ||
1946–1951 |
![]() | 94 | (34) |
1952–1954 |
![]() | 50 | (19) |
1955–1961 |
![]() | 133 | (35) |
Total | 277 | (88) | |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1942–1943[1][2] |
![]() | 3 | (0) |
1945–1958[1] |
![]() | 32 | (11) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text ![]() |
Iosif Petschowski[3] (n. , Timișoara, România – d. , Arad, România) a fost un fotbalist din România, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României.
Când a jucat în Campionatul ungar în perioada 1941-1944 a folosit numele József Perényi.[4]
A jucat pe postul de mijlocaș central ofensiv. Primul meci în Divizia A: 2 iunie 1940: CAM Timișoara – Rapid București 4 - 1. Un fotbalist versatil, a fost folosit pe orice post, chiar și pe cel de portar, el apărând buturile într-o partidă oficială împotriva celor de la Gaz Metan Mediaș.[5]
A fost primul fotbalist care a fost numit „Maestru Emerit al Sportului” și căruia i s-a conferit „Ordinul Muncii cl. II”, în 1952.[6]
În anul 1946, la un an după ce Petschowski părăsise clubul CA Oradea, un fotbalist maghiar a ajuns în probe la formația RC Strasbourg, declarând că este József Perényi (numele sub care era cunoscut Petschowski în Ungaria). Până la urmă, s-a demonstrat că acel Perényi era doar un impostor, însă fotbalistul maghiar a reușit să stea o vreme la Strasbourg.[5]
Cariera la echipa națională
[modificare | modificare sursă]După ce evoluase în trei partide pentru echipa națională de fotbal a Ungariei în timp ce juca la Clubul Atletic Oradea, Petschowski a fost chemat și la echipa națională a României, după terminarea celui de-al doilea război mondial. La doar câteva săptămâni după încheierea războiului, la data de 30 septembrie 1945, România juca în Ungaria primul meci după o pauză de mai mult de doi ani. Petschowski nu a fost singurul care a debutat la națională în acest meci, tocmai datorită acelei pauze foarte lungi în care naționala nu disputase nicio partidă. Deși a reușit să marcheze chiar la debut, Petschowski și românii au cedat fără drept de apel în fața maghiarilor, 2-7.
La data de 26 octombrie 1947 a fost suspendat pentru o perioadă de 3 luni, deoarece înainte de partida România - Polonia, meci amical care s-a desfășurat în acea zi la București, a pariat pe o victorie a adversarei României.
În anul 1952 Petschovschi a fost prezent la Jocurile Olimpice de Vară de la Helsinki, unde a jucat în singurul meci susținut de România, împotriva viitoarei campioane olimpice, Ungaria, care a trecut de România cu scorul de 2-1.
Ultimul meci susținut de Petschowski pentru echipa națională de fotbal a României a avut loc la data de 14 septembrie 1958, partidă în care România a pierdut la Leipzig, împotriva R.D. Germane, într-un meci amical. În total, Petschowski a disputat 32 de partide pentru echipa națională, marcând 11 goluri.
Palmares
[modificare | modificare sursă]Sezonul | Echipa | Locul clasament (Divizia) | Meciuri jucate | Goluri |
---|---|---|---|---|
1939-1940 | Chinezul Timișoara | 4 (B) | - | - |
1939-1940 | CAM Timișoara | 5 (A) | 2 | 0 |
1940-1941 | Chinezul Timișoara | 5 (B) | - | - |
1941-1942 | Chinezul Timișoara | - | - | - |
1941-1942 | CA Oradea | 5 (A) | - | - |
1942-1943 | CA Oradea | 2 (A) | 3 | - |
1943-1944 | CA Oradea | 1 (A) | 22 | - |
1944-1945 | CA Cluj | - | - | - |
1946-1947 | ITA Arad (UTA) | 1 (A) | 22 | 12 |
1947-1948 | ITA Arad (UTA) | 1 (A) | 15 | 3 |
1948-1949 | ITA Arad (UTA) | 9 (A) | 22 | 9 |
1950 | Flamura roșie Arad (UTA) | 1 (A) | 16 | 5 |
1951 | Flamura roșie Arad (UTA) | 4 (A) | 19 | 5 |
1952 | CCA București | 1 (A) | 21 | 9 |
1953 | CCA București | 1 (A) | 10 | 3 |
1954 | CCA București | 2 (A) | 19 | 7 |
1955 | Flamura roșie Arad (UTA) | 5 (A) | 17 | 7 |
1956 | Flamura roșie Arad (UTA) | 6 (A) | 23 | 8 |
1957 | Flamura roșie Arad (UTA) | 6 (A) | 6 | 2 |
1957-1958 | FC UTA Arad | 10 (A) | 21 | 9 |
1958-1959 | FC UTA Arad | 8 (A) | 22 | 3 |
1959-1960 | FC UTA Arad | 7 (A) | 21 | 4 |
1960-1961 | FC UTA Arad | 7 (A) | 23 | 2 |
- Ultimul meci în Divizia A: 11.06.1961: Steagul Roșu Brașov – FC UTA Arad 3 – 1
- Meciuri jucate în Divizia A: 273
- Goluri marcate în Diviza A: 86
- Titluri de campion: 5
- Câștigător al Cupei României: 2
- Meciuri în echipa națională: 32
- Goluri pentru echipa națională: 11
- Meciuri jucate pentru UTA: 227
- Goluri înscrise pentru UTA: 69
- Meciuri în campionatul Ungariei: 77
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Muncii cl. a II-a (19 noiembrie 1952) pentru rezultatele obținute la Jocurile Olimpice de vară de la Helsinski[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Iosif Petschovschi - International Appearances”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation.
- ^ Perényi (Petschovschi) József (Iosif) at eu-football
- ^ numele de familie este scris uneori Petschovsky, Petschowsky sau Petschovski, în limba maghiară József Pecsovszky
- ^ „Istorie comună. 13 jucători au evoluat și pentru România, și pentru Ungaria”, Digisport.ro, , accesat în
- ^ a b Petschovski – legenda sportului arădean
- ^ Acces Restrictionat Temporar
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 441 din 19 noiembrie 1952 pentru decorarea unor tovarăși sportivi care au participat la Jocurile Olimpice de vară dela Helsinski, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 7, 20 noiembrie 1952, p. 72.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Profilul lui Iosif Petschovschi pe romaniansoccer.ro
- Legendele fotbalului: „Ceala“, campionul fair play-ului, 26 august 2011, Adrian Epure, Adevărul
- Iosif Petschovschi la Olympedia.org