Sari la conținut

Iosif Spădaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Spădaru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician Modificați la Wikidata

Iosif Spădaru (Cardos) (n. 17 ianuarie 1901, Boghiș – d. 3 august 1949, Ribița) a fost un învățător, pedagog, muzician [1] și dirijor român.

S-a născut dintr-o familie de învățători. A întemeiat și condus câteva coruri cum ar fi corurile din Seini, Roșiori, Valea Vinului și Satu Mare. Aici a condus corul C.F.R.-ului până în 1939. După septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu fiul său Spădaru Gheorghe Mihaiu, mai întâi la Timișoara, iar mai apoi, după 1944, la Baia de Criș, (Alba). În 1946, ca învățător Gr.I în Hațeg (Regiunea Alba-Iulia, județul Hunedoara), i se acordă Gradația de Merit prin Decret Regal (Monitorul Oficial al României Partea 1B, Nr. 228 din 12 decembrie 1946, pag.21). Încetează din viață la Ribița la 3 decembrie 1949

Viață muzicală

[modificare | modificare sursă]

Conform biografilor săi, a fost unul din cei mai mari dirijori pe care i-a avut Sătmarul. Fiul său, împreună cu soția Spădaru Otilia (n. Marinca), au continuat tradiția de dascăli și dirijori de cor, pregătind câteva coruri școlare și sindicale din fosta regiune Baia Mare. Valentin Băințan, cunoscutul dirijor maramureșean, îi menționează într-una din lucrările monografice<1>

Note, referințe

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Valentin Băințan, Arta corală din Maramureș, Baia Mare, 1982, pp. 64–65, 95-96, 145, 334-335;
  • Mihai Bălaj, Corul din Seini la 90 de ani de activitate. 1880-1970, Baia Mare, 1970, p. 20;
  • D.J.A.N. Satu Mare, Colecția registrelor parohiale, dosar 490, f. 203;
  • A Kegyes Tanitörendiek vezetese alatt allo Nagy-Karoly Rom. Kath Nagy-Gimnazium Ertesitöje az 1911/1912 Tanevben (Anuarul Liceului Romano-Catolic din Carei pe anul școlar 1911/1912), Nagy-Karoly, 1912, p. 32;
  • Alin Pop, Valea Vinului. Monografia localității, Satu Mare, 2009, p. 118;
  • Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2000, pp. 205–206;
  • Schematismus historicus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis G.R.C. pro anno jubilari 1900 a restaurata autem sacra cum sancta romana ecclesia unione anno 200, Magno-Varadini, 1900, p. 264.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]