Iulian Apostatul
| Iulian Apostatul | |
-CNG.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 18 mai 331 d. Hr. Constantinopol, Roma Antică  |
| Decedat | (31 de ani)[1] Mesopotamia, Irak |
| Înmormântat | Tarsos |
| Cauza decesului | omor (ucis în luptă[2]) |
| Părinți | Julius Constantius[*] Basilina[*] |
| Frați și surori | daughter of Julius Constantius[*] Constantius Gallus Julia Galla[*] |
| Căsătorit cu | Helena[*] |
| Copii | Flavius[*] |
| Ocupație | politician filozof |
| Limbi vorbite | limba greacă veche[3][4] limba latină[5] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | August |
| Familie nobiliară | Constantinian dynasty[*] |
| Împărat roman | |
| Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
| Predecesor | Constanțiu al II-lea |
| Succesor | Iovian |
| Senator roman[*] | |
| Pontifex Maximus | |
| Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
| Cezar | |
| Domnie | |
| August | |
| Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
| Tribunicia potestas[*] | |
| Domnie | februarie 360 d.Hr. |
| Consul | |
| Domnie | – |
| Consul | |
| Domnie | – |
| Consul | |
| Domnie | – |
| Consul | |
| Domnie | – iunie 363 d.Hr. |
Modifică date / text  | |
Flavius Claudius Iulianus (n. , Constantinopol, Roma Antică – d. , Mesopotamia, Irak) a fost un împărat roman care a domnit între 361 - 363, el fiind ultimul împărat roman păgân.
Viața
[modificare | modificare sursă]Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în 337, al lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Libanios și Maximos din Tyr. A abandonat religia creștină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician. La 6 noiembrie 355 este desemnat de împăratul Constantin II caesar al provinciilor din Occident.
În februarie 360, la Luteția (astăzi, Paris), trupele din Occident îl proclamă împărat. După moartea lui Constanțiu al II-lea, la Tarsos (3 noiembrie 361), Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune. Adoptă edicte anticreștine, care-i aduc cognomenul de Apostatul. Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greacă.
Rănit în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, Iulian moare câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu el se sfârșește dinastia întemeiată de Constantin cel Mare.
Încercarea de a reconstrui Templul din Ierusalim
[modificare | modificare sursă]În 363, nu cu mult timp înainte ca Iulian să părăsească Antiohia pentru a lansa o campanie împotriva Persiei, ca urmare a efortului său de a promova alte religii decât creștinismul, a ordonat reconstrucția templului.[8] Un prieten personal al lui, Ammianus Marcellinus, a scris despre acest efort:
„Iulian s-a gândit să reconstruiască cu o cheltuială extravagantă Templul care să fie mândria Ierusalimului încă o dată și l-a angajat în acest sens pe Alypius din Antiohia. Alypius s-a apucat puternic de lucru și a fost secondat de guvernatorul provinciei atunci când bile înspăimântătoare de foc au distrus fundațiile. Aceste [bile] și-au continuat atacurile până când muncitorii, după încercări repetate, nu s-au mai putut apropia mai mult și s-a renunțat la această încercare.”—Ammianus Marcellinus
Eșecul de a reconstrui Templul a fost atribuit unui cutremur din Galileea din 363 și ambivalenței evreilor în legătură cu acest proiect. Sabotajul este o posibilitate, dar și un incendiu accidental. Intervenția divină a fost explicația preferată în rândul istoricilor creștini ai timpului.[9] Sprijinul lui Iulian acordat evreilor, venind după ostilitățile manifestate de împărații dinaintea sa, au făcut ca creștinii să-l numească „Iulian Păgânul” (sau Apostatul - Apostazia este un termen care se referă la renunțarea formală la o religie anumită de către o persoană sau mai multe).[10]
Origine
[modificare | modificare sursă]| 4. Constantius Chlorus | ||||||||||||||||
| 2. Julius Constantius | ||||||||||||||||
| 5. Flavia Maximiana Theodora | ||||||||||||||||
| 1.Julian | ||||||||||||||||
| 6. Julius Julianus | ||||||||||||||||
| 3. Basilina | ||||||||||||||||
| 7. (Necunoscut) | ||||||||||||||||
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Julian, Flavius Claudius[*] zero width space character în
|titlelink=la poziția 46 (ajutor); Verificați valoarea|titlelink=(ajutor) - ^ MSIe2/Iulian Otstupnik[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ BnF catalogue général, accesat în
- ^ „Iulian Apostatul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Citit: FL[avius] CL[audius] IULIANUS P[ater] P[atriae] AUG[ustus], în română: „Flavius Claudius Iulianus, Părintele Patriei, Împărat”.
- ^ În română: „Curajul armatei romane”.
- ^ Ammianus Marcellinus, Res Gestae, 23.1.2–3.
- ^ See "Julian and the Jews 361–363 CE" Arhivat în , la Wayback Machine. (Fordham University, The Jesuit University of New York) and "Julian the Apostate and the Holy Temple" Arhivat în , la Wayback Machine..
- ^ A Psychoanalytic History of the Jews, Avner Falk
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gardner, Alice, Julian Philosopher and Emperor and the Last Struggle of Paganism Against Christianity, G.P. Putnam's Son, London, 1895. ISBN: 0-404-58262-1 / ISBN: 978-0-404-58262-3. Downloadable at Julian, philosopher and emperor.
- Hunt, David. "Julian". In The Cambridge Ancient History, Volume 13 (Averil Cameron & Peter Garnsey editors). CUP, Cambridge, 1998. ISBN: 0-521-30200-5
- Kettenhofen, Erich (). „JULIAN”. JULIAN – Encyclopaedia Iranica. Encyclopaedia Iranica, Vol. XV, Facs. 3. pp. 242–247.
- Lenski, Noel Emmanuel Failure of Empire: Valens and the Roman State in the Fourth Century AD University of California Press: London, 2003
- Lieu, Samuel N.C. & Dominic Montserrat: editors, From Constantine to Julian: A Source History Routledge: New York, 1996. ISBN: 0-203-42205-8
- Neander, August, The Emperor Julian and His Generation, An Historical Picture, translated by G.V. Cox, John W. Parker, London, 1859. ISBN: 0-217-34765-7 / ISBN: 9780217347655. Downloadable at The Emperor Julian and his generation.
- Rendall, Gerald Henry, The Emperor Julian: Paganism and Christianity with Genealogical, Chronological and Bibliographical Appendices, George Bell and Sons, London, 1879. ISBN: 1-152-51929-8 / ISBN: 9781152519299. Downloadable at The Emperor Julian.
- Rohrbacher, David. Historians of Late Antiquity. Routledge: New York, 2002. ISBN: 0-415-20459-3
- Rosen, Klaus. Julian. Kaiser, Gott und Christenhasser. Klett-Cotta, Stuttgart, 2006.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Lucrări de Iulian Apostatul la Proiectul Gutenberg
- Laws of Julian. Two laws by Constantius II, while Julian was Caesar.
- Imperial Laws and Letters Involving Religion, some of which are by Julian relating to Christianity.
- A 4th century chalcedony portrait of Julian, Saint Petersburg, The State Hermitage Museum.
- Julian's Spin Doctor: The Persian Mutiny, Article by Adam J. Bravo.
- Rowland Smith's "Julian's Gods", Review by Thomas Banchich.
- Excerpt from by Adrian Murdoch, The Last Pagan Arhivat în , la Wayback Machine. at the California Literary Review.
- The Julian Society. A society of pagans who admire Julian.
- The Emperor Julian, Paganism and Christianity, by Gerald Henry Rendall
- Julian the Apostate Arhivat în , la Wayback Machine. why he was important, and his place in world history, by Andrew Selkirk
- Letters in Epistolographi graeci, R. Hercher (ed.), Parisiis, editore Ambrosio Firmin Didot, 1873, pp. 337-391.
| Predecesor: Constantius II |
Împărat Roman 361 - 363 |
Succesor: Iovian |
| Predecesor: Constantius II |
Împărat Roman în est 361 - 363 |
Succesor: Iovian |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|