Iulian Nehendzi
Iulian Nehendzi | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Skvîra, gubernia Kiev(d), Imperiul Rus |
Decedat | (66 de ani) Leningrad, RSFS Rusă, URSS |
Cetățenie | Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Ocupație | om de știință |
Limbi vorbite | limba rusă |
Activitate | |
Alma mater | Institutul Politehnic din Dnipro[*] |
Organizație | Universitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*] |
Premii | Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Premiul Stalin Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Steagul Roșu al Muncii |
Modifică date / text |
Iulian Arkadievici Nehendzi (în rusă Юлиан Аркадьевич Нехендзи; n. , Skvîra, gubernia Kiev(d), Imperiul Rus – d. , Leningrad, RSFS Rusă, URSS) a fost un inginer metalurg sovietic, specializat în turnarea oțelului.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut pe 6/19 iunie 1901 în orașul Skvîra (aflat în prezent în regiunea Kiev din Ucraina) în familia unui mic slujbaș. A absolvit (cu medalie de aur) Școala Comercială nr. 1 din Ekaterinoslav (1918) și Institutul de Mine din Ekaterinoslav cu calificarea de inginer în producerea oțelului (1924).[1] A lucrat la uzina „Nevski” din Leningrad: turnător, maistru în secția de oțelărie, inginer, inginer șef adjunct al secției de oțelărie, inginer metalurg șef al uzinei (din 1932). În anii 1929, 1931–1932 și 1934 a urmat stagii de specializare în Germania și Suedia.[1]
Începând din ianuarie 1930 a predat în paralel la Institutul Politehnic „M.I. Kalinin” din Leningrad: a fost mai întâi conferențiar la Catedra de Metalurgia Fierului a Facultății de Metalurgie, iar în septembrie 1930 a fost numit șef al Catedrei de Turnarea Oțelului. În anul 1933 a devenit profesor universitar.[1][2] A dezvoltat bazele științifice ale cursului „Fundamentele teoretice ale turnării metalelor” pentru muncitorii din uzinele metalurgice.[2] În 1939–1941 a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Tehnologia și Cercetarea Materialelor.[2] În paralel, în perioada 1938–1941 a fost și șef de catedră la Institutul de Oțel „I.V. Stalin” din Moscova.[3]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost trimis la uzina de construcții de mașini „Uralmaș” din Sverdlovsk, unde a fost angajat în activități științifice și practice pentru aprovizionarea Armatei Sovietice cu tancuri și muniție.[3] În perioada 1943–1944 a fost profesor la Catedra de Turnarea Oțelului a Institutului de Oțel „I.V. Stalin”. La 15 noiembrie 1944 a fost eliberat de atribuțiile de profesor, dar a continuat să conducă lucrări de cercetare științifică și a fost numit coordonator științific al temei nr. 455.[3]
Începând din 1946 a fost șef de catedră la Institutul Politehnic „M.I. Kalinin” din Leningrad, iar concomitent în anii 1950 a condus și Catedra de Turnarea Oțelului a Institutului Politehnic prin Corespondență „Nord-Vest”.[4] În 1966 a condus Comisia NTO MAȘPROM pentru elaborarea unei nomenclaturi a proprietăților de turnare a aliajelor și standardizarea metodelor de determinare a acestora.[2]
A murit în mod neașteptat pe 19 februarie 1968[2] la Leningrad, din cauza unei boli de inimă.
Familie
[modificare | modificare sursă]A fost căsătorit cu Nana Aleksandrovna, absolventă a secției de pian a Conservatorului din Leningrad, unde a fost studentă a profesorului Leonid Vladimirovici Nikolaev și colegă de clasă cu Pavel Alekseevici Serebreakov și Klimenti Arkadievici Korcimariov.[2] Cei doi au avut un fiu: Evgheni (n. 1927).[2]
Activitatea științifică
[modificare | modificare sursă]Principalele direcții de cercetare ale profesorului Nehendzi au fost:[2]
- fundamentele teoretice ale turnării metalelor,
- proprietățile de turnare ale aliajelor,
- turnarea oțelului.
În 1943 a condus un grup care a dezvoltat la uzina „Uralmaș” o tehnologie de turnare a turelelor de tancuri în matrițe metalice în loc de matrițe din nisip, ceea ce a făcut posibilă reducerea drastică a duratei procesului tehnologic și creșterea producției de tancuri, precum și creșterea rezistența turelelor împotriva obuzelor.[3] În procesul de dezvoltare a temei nr. 455, el a propus turnarea unei probe în formă de U pentru evaluarea fluidității și contracției oțelului, numită proba Nehendzi-Samarin (este încă folosită).[3]
A dezvoltat bazele științifice și metodele matematice pentru analiza transferului de căldură, a proceselor hidraulice, a formării structurilor și a proceselor de contracție în timpul turnării, a investigat efectul topirii și turnării în vid asupra furnalelor, precum și proprietățile tehnologice și mecanice ale aliajelor termorezistente, a creat instalații și metode noi de determinare a proprietăților de turnare și termofizice ale aliajelor.[2]
A participat la lucrările Congresului Internațional al Specialiștilor în Turnarea Metalelor (1956, 1963, 1967).[2] Este autor a peste 200 de lucrări științifice, inclusiv monografii.[4]
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Insigna de Onoare (22 mai 1939) – „pentru îndeplinirea cu succes a misiunii guvernamentale de producție de muniție, pentru dezvoltarea de noi tipuri de muniție pentru Armata Roșie și Flota Navală și pentru desfășurarea exemplară a unei activități stahanoviste”[5]
- Premiul Stalin clasa a III-a (1946) – pentru dezvoltarea și introducerea în producție a unei noi tehnologii de turnare a turelelor de tancuri grele, ceea ce a asigurat o creștere semnificativă a producției de tancuri
In memoriam
[modificare | modificare sursă]În 2001 s-a desfășurat la Sankt Petersburg o conferință științifică și practică panrusă dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui I.A. Nehendzi și aniversării a 70 de ani a catedrei înființate de acesta.[4]
Lucrări (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Стальное литье („Turnarea oțelului”, 1931)
- Литые стальные снаряды („Obuze turnate din oțel”, 1939)
- Кокильное литье („Turnarea în cochilie”, 1943)
- Стальное литье („Turnarea oțelului”, 1948)
Traduceri în limba română
[modificare | modificare sursă]- Turnarea oțelului, Ed. Tehnică, București, 1952, 766 p.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c 85 лет кафедре … 2015, p. 43.
- ^ a b c d e f g h i j Отделение технологий материалов.
- ^ a b c d e 85 лет кафедре … 2015, p. 44.
- ^ a b c В. Серебро.
- ^ „Указ Президиума ВС СССР от 22.05.1939 «О награждении работников промышленности боеприпасов»”. КонсультантПлюс. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Нехендзи Юлиан Аркадьевич // 85 лет кафедре «Технология литейных процессов» НИТУ «МИСиС» / Сост.: В. Д. Белов, А. И. Батышев. — Moscova: НИТУ «МИСиС», 2015. — pp. 43–44.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Нехендзи Юлиан Аркадьевич”. Отделение технологий материалов. Arhivat din original la . Accesat în .
- Серебро В. „Ю. А. Нехендзи”. Графоманские уши. Библиотека одесской литературы. Arhivat din original la . Accesat în .