Jean-Jacques Flatters
| Jean-Jacques Flatters | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Krefeld, Germania |
| Decedat | (58 de ani)[1] Paris, Franța |
| Copii | Paul Flatters[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | sculptor |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
Modifică date / text  | |
Jean-Jacques Flatters (n. , Krefeld, Germania – d. , Paris, Franța) a fost un sculptor francez în stil neoclasicist. A fost tatăl locotenent-colonelului Paul Flatters(d), care a condus o misiune tragică în Sahara în 1881.
Viața
[modificare | modificare sursă]
Jean Jacques Flatters s-a născut la 6 noiembrie 1786 în Krefeld, Westfalia.[2] A venit din Westfalia la Paris pentru a studia sculptura și pictura.[3] A fost elevul lui Jean-Antoine Houdon(d) (1741–1828) și Jacques-Louis David (1748–1825).[3] Flatters a început să expună la Salon(d) în 1810.[4] La 25 septembrie 1813 a câștigat premiul al doilea pentru sculptură la Prix de Rome.[5] Jean-Jacques Flatters a servit în armata franceză din februarie până în iulie 1814 la sfârșitul Primului Imperiu Francez.[3]
În timpul Restaurației franceze, Flatters și-a câștigat existența realizând busturi ale unor oameni celebri precum Goethe și Byron.[6] A primit doar trei comenzi oficiale înainte de 1830: un bust în 1819 și încă două busturi în 1829.[4] S-a păstrat o scrisoare din 9 noiembrie 1830 pe care Flatters i-a scris-o contelui de Montalivet, ministrul de interne. În ea, el afirmă că ministrul Perronnet [sic] îi promisese să creeze o statuie de marmură a Sfântului Ludovic, în timp ce sculptorul James Pradier(d) urma să realizeze o statuie a lui Carol cel Mare,dar acum ambele sarcini fuseseră date lui Pradier. Flatters a descris numeroasele dificultăți pe care le-a întâmpinat în cariera sa și a făcut apel la ministru să-i facă dreptate.[4] La 4 septembrie 1831, Flatters a primit o compensație de 5.000 de franci pentru pierderea comenzii.[4]
În 1830, Flatters s-a căsătorit cu Emile-Dircée Lebon, fiica colonelului napoleonian Simon Lebon.[6] Fiul lor a fost Paul Flatters(d) (1832–81), viitorul explorator. Jean Jacques Flatters a murit la 19 august 1845 la Paris, la vârsta de 58 de ani.[2] Un patron și prieten al familiei, baronul Isidore Taylor, a plătit pentru educația fiului său la Lycée de Laval din Laval, Mayenne.[6]
Lucrări
[modificare | modificare sursă]Printre statui se numără Hebe, Ganymede, Erigone, Satan (inspirat de Milton și expus la Salonul din 1827) și Jacques Delille(d) la Clermont-Ferrand. A realizat multe busturi, printre care ale scriitorilor și artiștilor Byron, Goethe, Grétry(d) și Talma(d); actrițelor Marguerite Georges(d) și Mlle Raucourt; celebrilor contemporani Foy, Manuel(d), Laffitte(d) și Ludovic al XVIII-lea al Franței (prezentat la Salonul din 1814); figurilor istorice Robert de Burgundia, Turenne și Piero Strozzi(d), mareșalul Franței.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Jean Jacques Flatters, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b c Garric.
- ^ a b c Porch 2005, p. 87.
- ^ a b c d Siler 1984, p. 221.
- ^ Poulet 2005, p. 374.
- ^ a b c Porch 2005, p. 88.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Garric, Alain, „Jean Jacques FLATTERS”, geneanet (în franceză), accesat în
- Porch, Douglas (), The Conquest of the Sahara: A History, Farrar, Straus and Giroux, ISBN 978-1-4299-2209-8, accesat în
- Poulet, Anne L. (), Jean-Antoine Houdon: Sculptor of the Enlightenment, University of Chicago Press, ISBN 978-0-226-67649-4, accesat în
- Siler, Douglas (), Correspondance (în franceză), Librairie Droz, ISBN 978-2-600-03603-0, accesat în
