Sari la conținut

Jean de Lannoy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean de Lannoy
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiJean de Lannoy, Seigneur de Lannoy[*][[Jean de Lannoy, Seigneur de Lannoy (- 25 Oct 1415 Agincourt (in battle))|​]][1]
Jeanne de Croÿ[*][[Jeanne de Croÿ (Est 1385 -)|​]][1] Modificați la Wikidata
CopiiJoanna of Lannoy[*][[Joanna of Lannoy (lady of Brimeu)|​]][1]
Bonne de Lannoy, Heiress of Lannoy and Sebourg[*][[Bonne de Lannoy, Heiress of Lannoy and Sebourg (- 22 Apr 1543)|​]][1] Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
politician Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Jean al II-lea de Lannoy sau Jan van Lannoy (n.  – d. ), lord de Lannoy, Lys și Sébourg, a fost un nobil din Hainaut, care a jucat un rol proeminent în politica Olandei Burgunde.

Viața[modificare | modificare sursă]

Jean a fost un membru al noibilei familii de Lannoy. A fost fiul lui Jean I de Lannoy, care a murit în Bătălia de la Azincourt și al lui Jeanne de Croÿ, al cărei tată, Jean I de Croÿ, de asemenea, a murit la Azincourt.

Ca un om tânăr, Lannoy a avut o carieră militară, luptând împotriva Prințului-episcop de Liège (1430), Anglia (1436), Lorena (1440) și Electoratul de Koln (1447).

În 1448 el a fost numit de către Filip cel Bun ca stadtholder al Olandei și Zeelandei, o funcție deținută până în 1462.[2] Probabil îi datora numirea sa, unchiul său, Antoine I de Croÿ.[3] Între 1459 - 1463, el a fost, de asemenea, stadtholder de Valon Flandra.

În 1451 el a devenit Cavaler în Ordinul Lâna de Aur. În 1452-53 a participat la reprimarea Revoltei din Ghent (1449-1453).

El a devenit un aliat al Dauphinului, viitorul Ludovic XI al Franței, în timpul exilului său în domeniile Burgunde (1456-1461), și l-a ajutat să-și revendice tronul în anul 1461. Apropierea lui față de noul rege al Franței a dus la privarea lui de la birou în Țările de jos în 1462-1463, iar în 1468 la conflict deschis cu Ducele Carol temerarul, care pentru un timp l-au forțat să plece în exil.[4]

În 1477 l-a servit pe Maximilian I al Austriei ca Chamberlain și a efectuat mai multe misiuni diplomatice. În 1478, a negociat cu orașele Tournai și Cambrai, domnii episcopale ale Sfântului Imperiu Roman, apoi, sub protecție franceză. El a jucat un rol foarte important în negocierea Tratatului de la Arras (1482).

A murit pe 18 martie 1493.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Genealogics 
  2. ^ Alphonse Wauters, "Lannoy (Jean de)", Biographie Nationale de Belgique, vol. 11 (Brussels, 1891), 325-329.
  3. ^ Mario Damen, "The Nerve Centre of Political Networks? The Burgundian Court and the Integration of Holland and Zeeland into the Burgundian State, 1425–1477", in The Court as a Stage: England and the Low Countries in the Later Middle Ages, edited by Steven Gunn and Antheun Janse (Woodbridge, 2006), p. 73.
  4. ^ Adrian Armstrong, "Alain Chartier and the Rhétoriqueurs", A Companion to Alain Chartier (c.1385-1430): Father of French Eloquence, edited by Daisy Delogu, Joan E. McRae and Emma Cayley (Leiden and Boston, 2015), p. 308.