Sari la conținut

Johan Rockström

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Johan Rockström
Date personale
Născut (58 de ani)[4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Finspång, Comitatul Östergötland, Suedia Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiehidrolog[*]​
profesor universitar[*]​
economist
agronom Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțiePotsdam-Institut für Klimafolgenforschung[*][[Potsdam-Institut für Klimafolgenforschung (German research institute)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Stockholm
Universitatea Suedeză de Științe Agricole[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Regală Suedeză de Științe
Academia Leopoldină  Modificați la Wikidata
PremiiUmweltpreis der Bundesstiftung Umwelt[*][[Umweltpreis der Bundesstiftung Umwelt (German government-sponsored award for protecting the environment, worth €500,000)|​]] ()[2]
International Cosmos Prize[*][[International Cosmos Prize (Japanese science award (1993-))|​]] ()
Tyler Prize for Environmental Achievement[*][[Tyler Prize for Environmental Achievement (prize administered by the University of Southern California)|​]] ()[3]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Johan Rockström (n. , Finspång, Comitatul Östergötland, Suedia) este un om de știință și profesor universitar suedez, recunoscut la nivel internațional pentru activitatea sa de cercetare a sustenabilității globale. Este codirector[9] al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK) din Germania, împreună cu economistul Ottmar Edenhofer⁠(d). Predă, de asemenea, știința sistemului Pământului la Universitatea din Potsdam[10] și managementul resurselor de apă și durabilitatea globală la Universitatea din Stockholm.[11]

Este cunoscut ca autor al unui studiu de pionierat în care dezvoltă conceptul de limite planetare (limitele poverii asupra planetei), care a fost publicat pentru prima dată în 2009. Cunoașterea celor nouă limite planetare, de la climă la biodiversitate, este considerată fundamentală în menținerea unui „spațiu sigur pentru activitatea umană”.[12]

Rockström este, de asemenea, un intelectual cu vizibilitate publică, oferind sfaturi, de exemplu, instituțiilor ce funcționează sub patronajul ONU, luând cuvântul, de exemplu, la conferințele TED[13] și apărând în mass-media, ca de exemplu în filmul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix.[14] A publicat peste 150 de lucrări în domenii precum utilizarea practică a terenurilor și a apei și sustenabilitatea globală.[15] Este considerat unul dintre cei mai citați cercetători din lume de către Clarivate Analytics.[16] Johan Rockström a fost director executiv al Institutului pentru Mediu din Stockholm în perioada 2004−2012 și director al Centrului de Reziliență din Stockholm în perioada 2007−2018.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Johan Rockström a urmat studii de știința solului și hidrologie la Universitatea Suedeză de Științe Agricole din Uppsala și studii de agricultură la Institut national agronomique din Paris din 1987 până în 1991. A obținut titlul de doctor în 1997 la Universitatea din Stockholm, cu teza Ecologia sistemelor și managementul resurselor naturale. Lucrările științifice anterioare ale lui Rockström au inclus subiecte inter și transdisciplinare privind resursele globale de apă, managementul utilizării terenurilor, reziliența socio-ecologică și ciclurile materialelor globale.[17]

În 2009 Rockström a condus echipa care a dezvoltat cadrul științific al limitelor planetare, o precondiție propusă pentru înlesnirea dezvoltării umane într-un moment în care planeta trece printr-un proces de schimbare rapidă.[18] În semn de recunoaștere a acestei activități, revista Fokus⁠(d) i-a acordat premiul „Suedezul anului” pentru „lucrarea antrenantă și incitantă despre dezvoltarea durabilă”.[19] În 2010 revista Miljöaktuellt l-a clasat pe locul doi în lista celor mai influente persoane din Suedia în domeniul protejării mediului, iar Veckans Affärer⁠(d) i-a acordat premiul „Capitalistul social”.[15] Rockström a prezidat cel de-al treilea Simpozion al Laureaților Nobel cu privire la sustenabilitatea globală, care a avut loc în 2011 la Stockholm.[20]

După ce a lucrat timp de 12 ani ca director al Centrului de Reziliență din Stockholm (SRC), Rockström a devenit în 2018 codirector al Institutului de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam (PIK), cu sediul în Germania, alături de directorul adjunct al PIK, profesorul Ottmar Edenhofer⁠(d), specializat în politici economice climatice. Rockström și Edenhofer i-au succedat la conducerea PIK profesorului german Hans Joachim Schellnhuber⁠(d). În prezent, este membru al consiliului de administrație al Fundației EAT,[21] al Fundației KR,[22] al Fundației Global Challenges,[23] membru al Earth League,[24] precum și copreședinte al Future Earth[25] și Earth Commission.[26]

În 2020 a devenit membru al Academiei Germane de Științe Leopoldina.[27] În 2021, împreună cu David Attenborough, Rockström a apărut în documentarul Breaking Boundaries de pe platforma Netflix și a lansat o carte intitulată Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet.

El a susținut discursuri la diferite reuniuni și organizații internaționale la nivel înalt, cum ar fi Forumul Economic Mondial,[28] Adunarea Generală a Națiunilor Unite (UNGA), Rețeaua Națiunilor Unite pentru Soluții de Dezvoltare Durabilă (SDSN)[29] și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC).[30] În plus, el este om de știință șef al Conservation International[31] și membru al Grupului Consultativ al Băncii Europene de Investiții.[32]

Limitele planetare

[modificare | modificare sursă]

Dacă avem vreo șansă ca să prevenim pierderea a peste un milion de specii, trebuie să oprim pierderea biodiversității acum, nu în 20 sau 30 de ani. Dacă vrem să avem vreo șansă de a menține încălzirea globală la 1,5° C, trebuie să reducem emisiile la jumătate în următorii nouă ani.[33] (Rockström, 2021)

“
”

În 2009 Rockström a condus un grup internațional de 28 de cadre universitare de prim rang, care au propus un nou cadru științific al ecosistemului terestru pentru agențiile guvernamentale și administrative ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă. Recunoscând că presiunile umane în creștere asupra climei și naturii au potențialul de a destabiliza întregul sistem terestru, cadrul susține că procesele care afectează ecosistemul au limite sau praguri ce nu trebuie depășite. Menținerea în spațiul sigur pentru activitatea umană,[34] delimitat de limitele planetare, permite păstrarea condițiilor de mediu stabile care au făcut posibilă în primul rând apariția societăților moderne și vor permite generațiilor viitoare să se dezvolte și să prospere. Grupul a identificat nouă „sisteme planetare de susținere a vieții” esențiale pentru bunăstarea umană și a încercat să cuantifice cât de departe au fost împinse deja aceste sisteme. Ei au estimat apoi până unde s-ar putea merge înainte ca riscul „schimbărilor ireversibile și abrupte ale mediului”, care ar putea face Pământul mai puțin locuibil, să crească.[18] Limitele pot ajuta la identificarea modului de extindere a activităților umane și la definirea unui „spațiu sigur pentru dezvoltarea umană”, ceea ce reprezintă o îmbunătățire față de abordările care urmăresc să minimizeze impactul uman asupra planetei.[18] Umanitatea a depășit deja cinci dintre cele nouă limite planetare,[35] punând în pericol perspectivele dezvoltării umane echitabile pe termen lung, în cazul în care limitele sunt depășite permanent și substanțial.

Potrivit criticilor, punctul extrem al șase dintre aceste „limite planetare” nu este delimitat precis, ci arbitrar, cum ar fi limita de 15% a utilizării pământului pentru terenurile cultivate. S-a susținut cu toate acestea că utilizarea în creștere a pământului a sporit bunăstarea globală. Unele limite au consecințe mai degrabă locale decât globale.[36][37] Cadrul limitelor planetare nu este un concept static, ci necesită o dezvoltare constantă pentru a reflecta progresul în fundamentarea sa științifică și concluziile obținute în urma dezbaterilor constructive cu privire la el. O actualizare științifică și conceptuală mai amplă a limitelor planetare a fost publicată în 2015.[38] Publicațiile mai recente s-au concentrat pe îmbunătățirea cuantificării limitelor individuale,[39] pe transpunerea limitelor globale în limitele regionale,[40][41] pe interconexiuni și feedbackuri între limitele planetare[42] și pe cuantificarea limitelor până acum incerte.[35]

Alte activități

[modificare | modificare sursă]

Consilii corporative

[modificare | modificare sursă]
  • Daimler, membru al Consiliului Consultativ pentru integritate și responsabilitate corporativă[43]

Organizații non profit

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul Gulbenkian pentru Umanitate, membru al juriului[44]
  • EAT Foundation, membru al Consiliului de Administrație[45]
  • KR Foundation, membru al Consiliului de Administrație[46]
  • Global Challenges Foundation, membru al Consiliului de Administrație[47]
  • Earth League, membru[48]
  • Future Earth, copreședinte[25]
  • Earth Commission, copreședinte[49]

Premii

[modificare | modificare sursă]
  • „Suedezul anului”, premiu acordat în 2009 de revista Fokus pentru contribuția adusă la relația dintre știință și societate[50]
  • „Agronomul anului”, premiu acordat în 2013 de Asociația agronomilor (Asociația suedeză a Oamenilor de Știință)[50]
  • Premiul pentru mediu „Lawrence S. Huntingto”n al Centrului de Cercetare Woods Hole, 2014[50]
  • Premiul Internațional Cosmos, 2015[50]
  • Premiul German pentru Mediu, 2015[51]
  • Premiul Hillary, 2017[52]
  • Premiul Fundației „Prințul Albert al II-lea de Monaco”, 2020[53]

Publicații (selecție)

[modificare | modificare sursă]

Cărți

[modificare | modificare sursă]
  • Johan Rockström et al.: Breaking Boundaries: The Science Behind our Planet. DK, 2021, ISBN: 978-0-241-46675-9
  • Johan Rockström et al.: Eat Good – Das Kochbuch, das die Welt verändert. Hildesheim 2019, ISBN: 978-3-8369-2158-9.
  • Bankrupting Nature: Denying Our Planetary Boundaries (în German), Taylor & Francis, , ISBN 978-0-415-53969-2 
  • Bankrupting Nature: Denying Our Planetary Boundaries (în German), Taylor & Francis, , ISBN 978-0-415-53969-2 
  • Balancing Water for Humans and Nature: The New Approach in Ecohydrology (în German), Earthscan, , ISBN 978-1-85383-927-6 

Contribuții la reviste

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://www.pik-potsdam.de/members/johanro, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.dbu.de/123artikel36429_2418.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.zeit.de/news/2024-05/17/klimaforscher-rockstroem-erhaelt-renommierten-tyler-preis  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Johan Fredrik Rockstrom (în suedeză), Prabook, accesat în  
  5. ^ Davos 2014 Participant List 
  6. ^ Johan Rockström är miljörörelsens egen Piketty (în suedeză), Dagens Nyheter,  
  7. ^ The Prizewinner 2015 (în engleză), accesat în  
  8. ^ IdRef, accesat în  
  9. ^ „Directors — Potsdam Institute for Climate Impact Research”. www.pik-potsdam.de. Accesat în . 
  10. ^ Bazant, Daniel. „Associate Professors”. www.uni-potsdam.de (în engleză). Accesat în . 
  11. ^ „Johan Rockström - Stockholm University”. www.su.se (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ Rockström, Johan; Steffen, Will; Noone, Kevin; Persson, Åsa; Chapin, F. Stuart; Lambin, Eric F.; Lenton, Timothy M.; Scheffer, Marten; Folke, Carl (septembrie 2009). „A safe operating space for humanity”. Nature (în engleză). 461 (7263): 472–475. doi:10.1038/461472a. ISSN 1476-4687. 
  13. ^ Rockström, Johan. „Johan Rockström | Speaker”. TED (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ „Watch Breaking Boundaries: The Science Of Our Planet”. Netflix (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ a b „ORCID”. orcid.org. Accesat în . 
  16. ^ „Highly Cited Researchers”. publons.com. Accesat în . 
  17. ^ „DBU - "Sicheren Handlungsraum schaffen, in dem globale Entwicklung gedeihen kann"”. DBU (în germană). Accesat în . 
  18. ^ a b c Rockström, Johan; Steffen, Will; Noone, Kevin; Persson, Åsa; Chapin, F. Stuart; Lambin, Eric F.; Lenton, Timothy M.; Scheffer, Marten; Folke, Carl (). „A safe operating space for humanity”. Nature. Springer Science and Business Media LLC. 461 (7263): 472–475. Bibcode:2009Natur.461..472R. doi:10.1038/461472a. ISSN 0028-0836. PMID 19779433. 
  19. ^ Johan Rockstrom Sweden's Person of Year . Resilience Science. Retrieved 13 July 2011.
  20. ^ At Stockholm Gathering of Minds: Planet Earth vs. Humanity Arhivat în , la Wayback Machine. National Geographic Daily News, 18 May 2011.
  21. ^ „Board of Trustees”. EAT (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ „About us - krfnd” (în daneză). . Accesat în . 
  23. ^ „Organisation”. The Global Challenges Foundation (în engleză). Accesat în . 
  24. ^ „Who we are”. The Earth League (în engleză). Accesat în . 
  25. ^ a b „Johan Rockström”. Future Earth (în engleză). Accesat în . 
  26. ^ „Commissioners”. Earth Commission (în engleză). Accesat în . 
  27. ^ „Johan Rockström”. German Academy of Sciences Leopoldina. Accesat în . 
  28. ^ „Johan Rockström - Agenda Contributor”. World Economic Forum (în engleză). Accesat în . 
  29. ^ „SDSN Newsletter — June 2019”. unsdsn.org (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Solutions For a Climate Crisis”. unfccc.int. Accesat în . 
  31. ^ „Johan Rockström, Ph.D”. www.conservation.org. Accesat în . 
  32. ^ „EIB Launches Climate-Focused Advisory Council Chaired by ECB President Christine Lagarde”. ESG Today (în engleză). . Accesat în . 
  33. ^ Interview Guardian
  34. ^ „Earth's boundaries?”. Nature. 461 (7263): 447–448. . Bibcode:2009Natur.461R.447.. doi:10.1038/461447b. PMID 19779405. 
  35. ^ a b Persson, Linn; Carney Almroth, Bethanie M.; Collins, Christopher D.; Cornell, Sarah; de Wit, Cynthia A.; Diamond, Miriam L.; Fantke, Peter; Hassellöv, Martin; MacLeod, Matthew (). „Outside the Safe Operating Space of the Planetary Boundary for Novel Entities”. Environmental Science & Technology. 56 (3): 1510–1521. doi:10.1021/acs.est.1c04158. ISSN 0013-936X. PMC 8811958 Accesibil gratuit. PMID 35038861 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  36. ^ Walking the Line: How to Identify Safe Limits for Human Impacts on the Planet, By David Biello | Scientific American – Wed, Jun 13, 2012
  37. ^ The Global Doomsayers' Ever-Changing Story, WSJ, June 15, 2012
  38. ^ Steffen, Will; Richardson, Katherine; Rockström, Johan; Cornell, Sarah E.; Fetzer, Ingo; Bennett, Elena M.; Biggs, Reinette; Carpenter, Stephen R.; de Vries, Wim (). „Planetary boundaries: Guiding human development on a changing planet”. Science (în engleză). 347 (6223): 1259855. doi:10.1126/science.1259855. ISSN 0036-8075. 
  39. ^ Gleeson, Tom; Wang-Erlandsson, Lan; Zipper, Samuel C.; Porkka, Miina; Jaramillo, Fernando; Gerten, Dieter; Fetzer, Ingo; Cornell, Sarah E.; Piemontese, Luigi (). „The Water Planetary Boundary: Interrogation and Revision”. One Earth (în English). 2 (3): 223–234. doi:10.1016/j.oneear.2020.02.009. ISSN 2590-3330. 
  40. ^ Gerten, Dieter; Heck, Vera; Jägermeyr, Jonas; Bodirsky, Benjamin Leon; Fetzer, Ingo; Jalava, Mika; Kummu, Matti; Lucht, Wolfgang; Rockström, Johan (martie 2020). „Feeding ten billion people is possible within four terrestrial planetary boundaries”. Nature Sustainability (în engleză). 3 (3): 200–208. doi:10.1038/s41893-019-0465-1. ISSN 2398-9629. 
  41. ^ Zipper, Samuel C.; Jaramillo, Fernando; Wang‐Erlandsson, Lan; Cornell, Sarah E.; Gleeson, Tom; Porkka, Miina; Häyhä, Tiina; Crépin, Anne‐Sophie; Fetzer, Ingo (februarie 2020). „Integrating the Water Planetary Boundary With Water Management From Local to Global Scales”. Earth's Future (în engleză). 8 (2). doi:10.1029/2019EF001377. ISSN 2328-4277. PMC 7375053 Accesibil gratuit. PMID 32715010. 
  42. ^ Lade, Steven J.; Steffen, Will; de Vries, Wim; Carpenter, Stephen R.; Donges, Jonathan F.; Gerten, Dieter; Hoff, Holger; Newbold, Tim; Richardson, Katherine (februarie 2020). „Human impacts on planetary boundaries amplified by Earth system interactions”. Nature Sustainability (în engleză). 3 (2): 119–128. doi:10.1038/s41893-019-0454-4. ISSN 2398-9629. 
  43. ^ Advisory Board for Integrity and Corporate Responsibility Daimler.
  44. ^ Jury Gulbenkian Prize for Humanity⁠(d).
  45. ^ Board of Trustees EAT Foundation.
  46. ^ Board KR Foundation.
  47. ^ Board Global Challenges Foundation.
  48. ^ „Who we are”. The Earth League (în engleză). Accesat în . 
  49. ^ „Commissioners”. Earth Commission (în engleză). Accesat în . 
  50. ^ a b c d „International Cosmos Prizewinner 2015”. 
  51. ^ „Mojib Latif und Johan Rockström erhalten Deutschen Umweltpreis”. Der Spiegel (în germană). . Accesat în . 
  52. ^ „Laureates”. 
  53. ^ „The Prince Albert II of Monaco Foundation reveals 2020 laureates for environmental protection”. Monaco Tribune (în engleză). . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Johan_Rockström&oldid=15959536